Cantecul Bradului - pe teritoriul Romaniei

Tinutul Padurenilor se individualizează față de alte regiuni ale țării și sub aspectul liricii funebre reprezentată prin Cântecul Bradului. Un obicei conservat în Poiana Răchiţelii şi practicat ori de câte ori defunctul este tânăr. În dimineaţa zilei înmormântării tinerii aleg bradul din pădure, pe care îl sacrifică, după ce îşi fac semnul crucii, urmând să îl poarte pe umeri până în sat. La marginea pădurii cortegiului simbolic i se alătură grupul de femei care, interpretând Cântecul Bradului – îl conduce până la casa mortului. Acolo, bradul – sprijinit cu vârful de streaşina casei – este împodobit de tinerele fete în timp ce femeile continuă dramaticul cântec. (…) După îngropăciune, bradul se înalţă lângă cruce şi se aruncă mac pe mormânt. O femeie împrăştie apă şi seminţe de mac în urma celor care pleacă din cimitir, încheind astfel ceremonialul.” – Grigore Leşe

 Obiceiul de a pune brad, sau alt pom, la mormântul celor morti tineri, afost, se pare, raspândit în vremurile îndepartate pe tot cuprinsul tarii. Pe lânga o valoare simbolica mai generala – aceea a tineretii – acest obicei are în anumite parti ale tarii o semnificatie mai profunda, fiind integrat ceremonialului cunoscutca nunta mortului.

Cântecul bradacului se mai cânta înca la înmormântarea celor tinerine casatoriti - iar pe alocuri si la adulti: 

În partea de sud, sud-est a Banatului, în nord-vestul Olteniei, iar înTransilvania, în Hateg, Tinuturile Padurenilor, Valea Muresului, între Deva siAiud si în partile învecinate ale muntilor Apuseni, este una dintre cele mai  desavârsite creatii ale poporului nostru, tematica fiind unitara pe întreg teritoriulde raspândire.

 Tematica

Textul epic, de dimensiuni ample, descrie în imagini simple, sobre si totuside o mare frumusete, întregul ceremonial caruia îi este integrat cântecul. Fiind îngeneral integrat unor momente distincte ale desfasurarii ceremonialului, cânteculare drept urmare, mai multe parti:- prima parte, care se cânta pe drum si apoi la împodobirea bradului,începe cu întrebarea pe care o pun femeile când vin în întâmpinaea sa:

„Bradule, bradule

Cin` ti-a poruncit

De mi-ai coborât

De la loc pietros

În loc mlastinos”

într-o forma de monolog, bradul îsi istoriseste soarta sa trista: el este mintit când e taiat, ca va fi sadit într-o gradina, la o fântâna lina (Transilvania), sau ca va fi pus talpoaie sau caprior la casa (Oltenia), pe când el este sortit sa seofileasca la capatâiul tânarului/ei cutare.- în momentul pornirii spre cimitir, cântecul este reluat, prin Hunedoara, cu versurile:

“Voinice, voinice/tinerel voinicu

Ce rând d-ai avutu

De tot ai mânatu, “etc

În cântecul de brad din Hunedoara (Tinutul Padurenilor), se mai pastreazao caracteristica aparte în acest sens - ce se mai gaseste si în alte genuri stravechi

 – reprezentat prin scurtarea ultimului rând melodic din strofa, prin eliminareaunor silabe:„Cetina de braduRau te-ai duplecatuRau te-ai duple`...”

 "Cetina de bradu',

Ce te-ai d'oblecitu', (a prinde de veste)

Din codru'-ai pornitu',

-Eu n-a? fi pornitu',

Dar eu am avutu'

Un frate juratu'

?i-el ?i-o mânatu'

Doi voinici din satu',

Cu doua topoare

Jos sa ma doboare..."

Bradul este adus în cântecul a 7, 9 sau 11 femei (numar fara soț), femei care "Știu cuvincele".  Dar înmormântarea avea și momente mai vesele în care participanții se jucau: Purecul, Hai la vladic, Mija, Ineluș-învârtecuș...