BOBOTEAZA și SÂNTIONUL - particularități în Ținutul Pădurenilor

În pădurenime , practicile precreștine și ritualurile creștine , au conviețuit în mod armonios.

Un bun exemplu este PĂPUȘA SÂNTIONULUI - o reminișcență a unei zeități feminine a fertilității și belșugului .

Această păpușă , era pregătită , în ajunul Bobotezei , de femeile pădurence . Era compusă dintr- o creangă de măr cu trei ramuri de care se legau mere, pere , prune uscate , slănină , spice de grâu ( luate din cununa făcută la încheierea secerișului ) , un fuior , pânză ... cam tot ce avea o pădureancă în propria gospodărie . Păpușa era împodobită cu mărgele , batic de fată ( de culoare roșie ) , diferite podoabe femeiești la care se atașau și două lumânări . Când venea popa cu crucea , în ziua de Bobotează , gospodina aprindea lumânările din păpușă , săruta crucea , după care dădea păpușa din mână în mână tuturor membrilor familiei , urmând ca atunci când sărutau crucea și erau stropiți cu apa sfințită , să o aibă asupra lor . După plecarea preotului , lumânările erau stinse în hambarul cu grâu , în credința că acest gest va asigura o bună recoltă în anul care abia începea. 

Specialiștii - istorici, etnologi , antropologi - susțin că , încă din neolitic , omul a făcut legătura între fertilitatea pământului și fecunditatea femeii . De aceea, tindem să credem că această păpușă , împodobită cu podoabe femeiești , alături de celelalte produse agricole sau animaliere , se făcea cu scopul de a se transfera , pe cale magică , puterea fecundativă a femeii , către grăunțele de cereale , către vitele din gospodărie ,asigurându-se astfel o rodire spornică în toate .

Sursa : Rusalin Ișfănoni - Pădurenii Hunedoarei (preluat Facebook)