Catedrala Padurenilor - Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Catedrala Padurenilor sub mantia de zapada


"Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe"
spunea marele nostru Brancusi.


Oare de ce am ales să scriem acest citat la începutul articolului de astăzi? Ei bine, ca orice lucru bun, trebuie puțin sacrificiu și dorință de a putea fi îndeplinit. Nu departe de Castelul Corvinilor, la 20 de km de Hunedoare, în localitatea Ghelari ,protejată de vâltoarea orașului, așezată cât mai aproape de bolta cerului, se înalță , semeață, necuprinsă, o biserică-catedrală, supranumită Catedrala Pădurenilor. O construcție monumentală ce poate concura cu orice locaș de cult din marile orașe ale țării, chiar și ale Europei, ridicată în plin comunism( între anii 1939 și 1973), când multe biserici au suferit suplicul demolării ori al relocării.

Ajunși la porțile Raiului, pe drumul Hunedoara-Teliuc-Ghelari, ești nevoit să treci pe sub arcada cu ceas care împodobește poarta mare. Tot la intrare vei observa doi sfinți în straie populare din zonă. Dimensiunile catedralei sunt remarcabile: 47m inaltime, 21 m lățime și 47 m lungime, la care se adaugă simbolistica celor 7 turle, 7 ani durata pictării interiorului de către pictorul Constantin Nițulescu. 



Este bine de știut faptul că ctitorul acestui spațiu spiritual, preotul Nerva Florea, a dus la înfăptuire o viziune despre care spunea : „Așa am primit poruncă de la Dumnezeu!”. I se întâmplase cu mulți ani înainte, în 1927, pe când era student teolog la Sibiu, când a avut o revelație și un glas tainic i-a spus: „Unde te duci, să zidești o biserica măreață”. În anul 1939, noul preot al Ghelarului, având în vedere numărul în creștere al locuitorilor satului a început construcția unei mari și monumentale biserici. După aceasta, părintelui Nerva i s-a ivit în vis întreaga construcție până în cele mai mici detalii arhitecturale. Ajuns în Ghelar își pune în aplicare "porunca divină", în septembrie 1939 apucându-se de construcția a ceea ce Dânsul numea după viziunea avută "o biserică măreață". Preotul Nerva Florea a fost acela care a realizat proiectul, a supravegheat ridicarea bisericii, totul făcându-se conform revelației divine. Așa se explică faptul că a fost singurul "inginer" al șantierului de construcție. Biserica a fost ridicată pe locul numit "Deal" în centrul satului lângă vechea biserică din piatră. A fost nevoie de 100 kg. de dinamită pentru a se nivela locul de construcție, acesta fiind muchia unui deal de piatră. În septembrie 1939 se pune piatra de temelie a bisericii, săpându-se fundația. 

A găsit mult sprijin în ghelăreni, oameni cu multă căutare a lui Dumnezeu, țărani călițti de asprimea locului dar cu un suflet curat. Din nevoie de bani s-a organizat în comună un cor mixt care împreună cu fanfara Ghelarului (înființată la sfârșitul sec. al XIX-lea) a făcut un tur al țării. Dacă vă aduceți aminte dragi cititori, am vorbit acum ceva vreme despre acest cor. Corul "Muncă și Lumină", cel care anul acesta a împlinit 80 de ani de la înființare. Acești oameni cu suflet mare și dornici să ridice alături de preotul lor măreața catedrală au colindat toată țara, pe la marile întreprinderi din toate orașele țării pentru a strânge fondurile necesare monumentalei construcții.

În perioada 1945-1955 lucrările la biserică s-au oprit datorită prigoanei comuniste căreia i-a căzut pradă și preotul Nerva.  Acesta a fost arestat, autoritățile neputând să îi pună cătușele. Pur și simplu nu se închideau. Să fi fost o minune de la Dumnezeu pentru truda preotului și înfăptuirea poruncii? Mulți sunt de acord cu această abordare a subiectului. După ce nu au fost găsite acuzații, preotul Nerva a fost eliberat din temniță. Din 1955 s-au reluat lucrările, biserica fiind terminată în 1973 când, la 3 noiembrie, a fost sfințită. 


Construcția este făcută din cărămidă cu zidurile de peste 1 m grosime, stilul de construcție fiind cel de "cruce cerească". Arhitectura îmbină mai multe stiluri, specialiștii neputându-se pronunța. Este un stil propriu. Biserica are șapte turle, două în față cu o înălțime de 47 m, cel mai impunător fiind cel din mijlocul bisericii-cupola. Sacrificiile localnicilor pentru construcția bisericii au fost multe. Materialele se aduceau cu trenul până la baza dealului pe care este așezat Ghelarul, iar de acolo cu carul cu boi. Alteori se trăgeau cu un plan înclinat, erau transportate din nou cu trenul prin galeriile de mină, apoi cu un funicular (construit special) până aproape de biserică, apoi cu căruța până la locul construcției, aceasta pentru că singura cale de comunicație cu orașul Hunedoara (aflat la 18 km) era cel menționat. Ulterior s-a construit o șosea ce leagă Ghelarul de Hunedoara (1958).

Mai devreme am adus vorba despre pictura realizată în aceasta biserica. Fresca în stil "buno fresco" a fost realizată pe aproximativ 4000 de metri pătrați. Fiecare sfânt pictat 'se orientează' în funcție de persoana care îl privește. Iconostasul este poleit în aur, la fel ca și icoanele. Pictorul principal al bisericii a fost Constantin Nițulescu. Pictarea bisericii a durat șapte ani (1960-1967), în ciuda faptului că la realizarea ei au lucrat cinci pictori. Sculptura este realizată din stejar masiv, fiind realizată integral de artistul Ioan Cristea. 

Începând cu anul 1980 biserica a început să resimtă mișcările de teren. Au apărut lungi crăpături pe pereții bisericii. Singura soluție de stopare a efectelor mișcărilor a fost consolidarea, proiect la care s-a trecut imediat. Odată cu moartea Sfinției Sale s-au stins multe din planurile de amenajare a bisericii. Viziunea dânsului era să îmbrace biserica în pictură de mozaic, să fie înconjurată de șapte fântâni arteziene, iar intrarea somptuoasă să fie placată cu marmura albă.

În anul 2004 în urma demersurilor făcute de preotul paroh Vlad Vasile și alte oficialități, biserica intră în programul guvernamental de restaurare și se investesc peste 20 miliarde de lei vechi. Restaurarea face ca întreaga structură de rezistență să fie consolidată, făcându-se injecții de beton de mare adâncime în tot dealul pe care este zidită biserica. După restaurare biserica este zugravită pe exterior și sunt pictați heruvimi pe pereții turlelor. Astfel, biserica arată la fel ca în visele părintelui Florea. Scările de la intrarea în biserică cât și întreaga biserică,la bază, sunt pavate cu marmură, iar icoana de pe cupola de la intrarea în biserică este realizată din mozaic.

Pe data de 4 Iulie 2010 are loc resfințirea Catedralei Pădurenilor, unde au luat parte câțiva zeci de preoți și fii ai satului, în fruntea cărora se afla Preasfințitul episcop al Episcopiei Devei și Hunedoarei, IPS Gurie. Totodată, în perimetrul bisericii funcționează un muzeu care adăpostește minunății ale locului:costume tradiționale, cărți vechi, obiecte din ograda pădurenilor și obiecte de cult bisericesc.

Până în anii "90 în biserică veneau bătrâne în costum pădurenesc,model de înaltă conștiință națională, purtatoarele zestrei strămoșești, care innobilau slujbele prin prezență.  Curtea dominată de culoarea albă este ornată cu marmură din cariera de la Alun, un alt sat din Ținutul Pădurenilor. Valoarea locului și însemnătatea acestuia pot fi descrise și datorită numărului mare al fiilor satului/bisericii. De-a lungul anilor, datorită puterii de atragere spre biserica a părintelui Vlad Vasile, acesta a reușit să strângă în jurul său mai mulți tineri, peste 30 la număr. Aceștia devenind mai târziu teologi și oameni de bine, cu frică de Dumnezeu, fiind răspândiți prin diferite parohii din întreg județul, și nu numai.

 Apusurile, vara, sunt spectaculoase, parcă caută să mângâie , protector, catedrala, în timp ce interiorul se cufundă într-o lumină caldă, ireală.E bine să se știe de existența unui asemenea loc , la numai 28 km de Mănăstirea Prislop , pe care e musai să-l descoperi în călătoriile spre locuri purtătoare de spiritualitate. Sentimentele trăite acolo și liniștea cu care sufletul se încarcă, sunt de nedescris.  Catedrala Pădurenilor vă așteaptă pe toți să îi calce pragul! Doamne ajută!

Locația: Strada Rusca, nr 62 Ghelari, Ghelari 337240, Romania



Autor: Norana Adina 


0 Comentarii