De ceva vreme încoace v-am vorbit în mai multe articole despre diverse biserici de aici, din Ținutul Pădurenilor și am insistat de multe ori și asupra unor aspecte arhitecturale, dar ne-am gândit că nu fiecare dintre voi, dragi cititori, sunteți familiarizați cu denumirea pentru fiecare parte a bisericii, așa că ne-am gândit să vă relatăm pe scurt care sunt acestea, așa cum și noi le-am învățat cândva la ora de religie când eram la școală.
Gândiți-vă dragi cititori că stăm la intrarea bisericii, cu fața spre interiorul ei. Din această poziție biserica are trei mari părți, în următoarea ordine: pronaosul, naosul şi altarul, între naos şi altar aflându-se iconostasul. Haideți să le luam pe rând și să facem un pas în biserică cu ochii minții. La cele mai multe biserici înainte de pronaos găsim pridvorul. Și spunem „la cele mai multe„ , pentru acesta poate fi construit o dată cu biserica, poate fi construit ulteorir, ba chiar la unele lipsește în totalitate. Pridvorul este spaţiul deschis al bisericii, aflat la nivelul solului, care face legătura dintre interiorul şi exteriorul său. Acesta delimitează intrarea propriu-zisă în biserică prin arcade sprijinite pe coloane sau stâlpi fie din piatră, din zidărie sau din lemn. Deschidem ușa bisericii și ajungem în pronaos. Acesta are formă unui dreptunghiulară şi permite trecerea în naos. În această parte a lăcașului de cult stau pruncii care se pregătesc să primească taina botezului. Tot cu ochii minții privim în față în timp ce facem câțiva pași și ajungem în naos, întâlnit în multe scrieri și sub formă de „nava bisericii„. Naosul este practic partea de mijloc a bisericii, fiind cea mai încăpătoare parte, dar și cea mai impozantă din punct de vedere arhitectonic. În această parte a bisericii, care are potrivit literaturii de specialitate, de cele mai multe ori forma unui pătrat. Forma nu este una întâmplătoare. Ea simbolizează cele patru zări – simbolul lumii terestre. Naosul este zona de rugăciune a creștinilor.
Aflându-ne aici, dacă ridicați privirea în sus veți vedea cupola în calotă sferică. Cupola centrală, numită și turla cea mare a Pantocratorului, este dominată de chipul lui Iisus Hristos Pantocrator sub care sunt reprezentaţi o mulţime de îngeri. Nici în cazul cupolei, forma nu este una întâmplătoare, sfera fiind simbolul perfecţiunii divine. Dacă ne uităm în stânga și în dreapta vom vedea absidele laterale. Acestea sunt largi şi adânci, astfel că ele depăşesc planul pronaosului. Așa se face că în dreptul lor lăţimea bisericii atinge cea mai mare dimensiune. Zidurile absidelor au de obicei formă cilindrică în interior şi poligonală în exterior. Dacă tot am vorbit de cupolă, am zice să amintim aici și turnul-clopotniţă. Acesta este situat în cele mai multe cazuri la intrarea de vest şi pe sub el sau pe lângă el se face intrarea în biserică, în partea superioară a sa găsindu-se clopotele.
Dar revenim acum în incinta bisericii, în naos. În fața noatră avem partea care desparte naosul de altar, cunoscută de cei mai mulți oameni drept iconostas. Alte denumiri pentru această parte a biserii ar fi catapeteasmă sau tâmpla bisericii. Iconostasul poate fi construit fie din lemn sau poate fi zidit și simbolizează despărţirea celor văzute de cele nevăzute. Așa se face că absida altarului comunică cu spaţiul naosului, prin uşile împărăteşti şi prin perechea de uşi diaconeşti, aflate încastrate în zidul iconostasului, pe care după cum îi spune și numele se află așezate sau pictate multe icoane cu praznice împărăteşti, apostoli şi prooroci.
Altarul are și el la fel ca și pronaosul forma de dreptunghi și simbolizează cerul nevăzut, fiind poate și cea mai importantă parte a bisericii. În cadrul său există și două abside mai mici, numite și absidiole – absidiola proscomidiei şi absidiola diaconiconului. Să le luăm pe rând! Absidiola proscomidiei este o nişă care se află pe peretele de nord al altarului unde preotul pregăteşte painea şi vinul pentru împărtăşanie. Cât despre absidiola diaconiconului, acesta este locul din altar unde se păstrează hainele preoţeşti cât şi alte elemente ce fac parte din ritualul bisericesc. Nu în ultimul rând, am vrea să mai amintim câte ceva și despre ferestele bisericii, care în cele mai multe cazuri sunt decorate cu o sumedenie de vitralii colorate. Fefrestele din pronaos şi naos sunt dispuse pe ambele laturi, iar cea din altar, fiindcă aici există o singură fereastră, se află chiar în mijlocul peretelui dinspre răsărit.
Acestea fiind spuse, dragi cititori, sperăm că v-a fost de folos articolul nostru pentru a întelege mai bine din ce părți este compusă o biserică.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Postări
0 Comentarii