LACUL CINCIS

 LACUL CINCIS - loc minunat sau loc blestemat?

Daca ieri am ales sa vorbim despre celebrul Castel al Corvinilor, astazi urcam putin mai sus, in amonte si ne oprim privirile asupra minunatului lac de la Cincis. Daca decideti sa ramaneti prin Hunedoara, atunci e musai sa colindati intreg Tinutul Padurenilor.Cine stie legendele, dar si istoria lacului Cincis? Or fi adevarate toate lucrurile si legendele sau spiritele spuse despre acesta?  Oare ce activitati estivale putem gasi pe malul lacului? Haideti sa aflam raspunsurile la aceste intrebari. 

Aflat la o distanta de 6 km de municipiul Hunedoara, lacul Cincis fura imediat privirile turistilor cu ale sale maluri si peisaje. Acest lac este unul antropic, fiind construit de om. A fost construit in numai 14 luni, intre anii 1963-1964. Scopul acestuia a fost alimentarea cu apa a municipiului Hunedoara, a combinatului, dar si a zonelor de agreement.  In zilele noastre acest baraj este folosit si pentru producerea energiei electrice, printr-o micro hidro-centrala in naval de baraj. In 1962, din ordinul lui Ceausescu, doua sate si patru catune (Cincis, Cerna, Plosca, Balana, Moara Ungurului si Baia Craiului) au fost stramutate pe dealul Iuba pentru a face loc lacului de acumulare Cincis. Cei 800 de localnici ai satului Cincis si-au vazut atunci cele 205 godpodarii si 4 biserici inghitite de ape. Nimic nu a fost iertat, nici macar cimitirele, din care localnicii, cei care au putut, au fost nevoiti sa-si stramute mortii.

In spatele istoriei despre acest lac au aparut tot felul de legende si intamplari, pe care unii ii considerate neobisnuite sau chiar blesteme ale localnicilor. Nimic din ce a mai ramas nu este azi vizibil la suprafata, dar se spune ca in zilele senine si secetoase, cand nivelul apei scade, turla vechii biserici din secolul al XIV-lea, aflata la 25 de metri adancime se poate vedea iesind deasupra apei. Oricine trecea atunci prin zonă îşi făcea cruce şi se îndepărta grăbit. „Nu puteai să vezi aşa ceva fără să te cutremuri. Sătenii veneau pe malul lacului şi îşi plângeau morţii îngropaţi în cimitirele acoperite de ape. Şi blestemau fără încetare” îşi aminteşte Costin Mărcuş, localnic.

La foarte scurt timp, sătenii au început să observe fenomene ciudate. „Oile nu se apropiau de lac, iar în miez de noapte se vedeau, uneori, spiritele celor morţi care bântuiau pe suprafaţa lacului. Nu mai vorbesc despre furtuni iscate din senin în mijlocul lacului. Era clar pentru toată lumea că lacul Cinciş era blestemat”, povesteşte Ionel Crâznic, un localnic (2) .

Au urmat apoi alte întâmplări care au generat legende. „Aproape în fiecare an cineva se îneca, iar cadavrul nu mai ieşea niciodată la suprafaţă. Îmi amintesc că prin anii 70 s-a înecat un fotbalist, iar autorităţile de atunci au făcut eforturi disperate să-i recupereze cadavrul. Scafandrii care coborau pe fundul lacului ieşeau la suprafaţă îngroziţi. Povesteau despre şerpi şi despre faptul că era întuneric beznă. Unul dintre ei, care a ajuns în zona unde se aflau cimitirele, a ieşit la suprafaţă şi nu a mai scos un cuvânt. A stat internat la Spitalul de nebuni aproape un an”, îşi aminteşte Ionel Crâznic.

Se crede ca cei care se ineaca aici nu mai ies niciodata la suprafata. „Unii ies, altii ba, spunea preotul Craciun. Daca sunt prinsi in mal sau in gurile pestilor, n-au cum sa mai iasa… ”s-a inecat un baietel de 13 ani, Paul Cristian Barna. Era la un antrenament de rutina, pentru campionatele nationale de caiac-canoe, cand pe lac s-a iscat o furtuna din senin, care l-a rasturnat. Nu avea vesta de salvare… Trupul copilului nu a mai fost gasit. Pe mal, in dreptul locului unde se presupune ca s-a inecat, bunicul lui a pus o cruce. Altii cred ca locul pe care au fost dusi stramutatii este blestemat…" In aceeasi perioada in care parintii lui Paul isi cautau copilul in adancuri, dealul Iuba a luat-o la vale, cu sat cu tot. Au fost afectate opt gospodarii. Doua din ele, a lui Ioachim Vlad (71 de ani) si a Mariei Salasan (74 de ani) au fost grav avariate. Stramutati pentru a doua oara in viata lor, oamenii s-au inghesuit in containere.(2)

Este, cum spuneam, o destinație turistică de succes, iar apele sale acoperă  fostului sat Cinciş. Lacul are 200 de hectare și  adâncime de 48 de metri.Temperatura medie a apei este de 18 °C făcând posibil înotul. Principalele atracții turistice sunt reprezentate de pescuit, sporturi nautice și vizitarea obiectivelor turistice din zonă, iar țărmul nordic al lacului este alcătuit din plaje, în timp ce țărmul sudic este alcătuit din dealuri și păduri.

În jurul lacului sunt camping-uri, câteva moteluri, mai multe pensiuni și numeroase vile (particulare sau destinate turiștilor). Una peste alta, cine ajunge la Hunedoara este invitat să vadă și lacul. Ar fi păcat să bateți atâta drum și să nu îl vedeți! Mai ales că partea lui stângă, cum urcați dinspre Hunedoara spre Cinciș, oferă o mulțime de locuri de belvedere, de unde puteți admira lacul în toată splendoarea lui, cu munții îmbrăcați în păduri nesfârșite profilându-se în spate. In timp ce malul său drept este accesibil doar pe potecă, iar acestea sunt bătute doar de pescari sau de turiștii care doresc mai multă liniște atunci când aleg să se bucure de soare și apă la Cinciș.

Cu un total de 867 de hectare de luciu al apei lacul este unul dintre cele mai mari și mai spectaculoase. Numai înălțimea totală a barajului, beton în arc, este de 48 de metri, iar adâncimea apei poate ajunge și la 30 de metri. Cataloagele de prezentare a zonei spun că 52 la sută din țărmurile Lacului Cinciș sunt formate din nisip, așa că, dacă veți allege să mergeți la Cinciș, vă veți putea bucura nu doar de apă, ci și de soare și nisip. Asta chiar dacă sunteți la poatele munților Poiana Ruscă, munți pitici, cu o înălțime maximă de puțin peste 1.400 de metri, care vă așteaptă, și ei, să-I explorați. De asemenea, dacă vă veți caza la pensiunile din zonă, întrebați de părintele Arsenie Boca. Sătenii povestesc că, încă dinaintea construirii barajului, acesta venea frecvent de la Prislop, peste deal, în satele de pe vale și, grație harului său ca înainte văzător cu duhul, i-ar fi anunțat că satele urmează să fie inundate, iar locul acestora luate de marele lac de acumulare.

Nenorocirile pricinuite de inundarea satului se spune ca au aruncat un blestem asupra celor care au hotarar construirea barajului. Preotul Oprea Craciun isi amintea ca cel care a hotarat daramarea bisericilor „era secretar de partid la combinat. Cativa ani mai tarziu, i-a murit sotia, tanara, de cancer. Si, vazandu-l indurerat, cu doi copii mici orfani, i-am zis „o sa vezi, Dumnezeu o sa te ajute!”. Mi-a raspuns: „Cum sa ma ajute, parinte, daca eu am daramat biserica?"

Legendele, e adevarat, sunt multe. Este foarte adevarat totusi, ca sunt multi cei care se aventureaza in largul apelor fara sa ia masuri de protectie. Cu toata frumusetea lui, este o zona periculoasa ce ii poate transforma rapid in victime pe cei imprudenti.

Chiar daca sunteti superstitiosi, sau nu, va invit sa o vizitati si va asigur il veti considera unul dintre cele mai frumoase locuri de agrement din tara. Locul este plin de povesti, mister, dar si multa liniste si frumusete. 

Autor: Norana Adina 

Sursa e crisuhd.wordpress.com