Lasatul secului pentru Postul Sfintelor Paști si Ciciritul păsărilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne aflăm la începutul Postului Sfintelor Paști. Sărbătoarea Sfintelor Paști are dată schimbatoare în fiecare asta face ca și data de început a acestui post să fie o dată schimbătoare. În vechime pădurenii la începutul postului urcau oalele pe care le foloseau la prepararea bucatelor de dulce în pot pentru a folosi oale pe care le foloseau doar în timpul postului. Astăzi vă prezentăm un obicei din Ținutul Pădurenilor care avea loc doar la începului Postului Mare

Ciciritul păsărilor

În această zi, care coincide cu Lăsatul Postului de Paști, se practica un ritual care avea drept scop asigurarea integrității culturilor de atacul păsărilor și rozătoarelor. Pentru cina din această zi, pădurencele pregăteau o masă bogată. Nu lipseau zama, curechiul cu pere, brânza, plăcintele și, bineînțeles, pâinea. Cea mai bătrână femeie din casă tăia o felie cât mai mare de pâine pe care punea câte puțin din fiecare fel de mâncare servită la cină, apoi, cu ochii închiși ieșea în întunericul de afară și mergea bâjbâind pe lângă peretele casei până la pervazul unei ferestre sau până la o poliță. Aici, punea felia de pâine cu tot ce avea pe ea, după care se adresa diverselor sălbăticiuni care ar fi putut să distrugă semănăturile familiei (v. subcapitolul Jertfirea primului lemn ales pentru casă nouă din acest capitol). După această practică de îmbunare a viețuitoarelor, femeia revenea în casă tot cu ochii închiși, act de magie prin analogie. Credința era că la fel cum nu vede ea drumul din casă până afară la fereastră și înapoi, tot așa nici păsările, nici rozătoarele nu vor vedea holda ei cu semănături. Ritualul ciciritul păsărilor este o dovadă a vechimii practicării agriculturii de către pădureni

Sursa: Padurenii Hunedoarei  - Rusalin Isfăn pag. 135

Foto: Adriana Ursu