Dacă ieri vă spuneam legendele babei Dochia și vă provocam să vă alegeți baba dorită, astăzi vorbim despre unul dintre cele mai frumoase și pure simboluri din tradițiile românești. Ce credeți oameni buni că am dat uitării frumoasa sărbătoare de 1 Martie a poporului român? Cu siguranță, fiecare dintre noi, cei ce avem sânge de român în vene, nu putem uita o asemenea frumusețe, care are cele mai frumoase semnificații, perioadă în care, natura reînvie. Dar haideți, totuși, să aflăm legende și lucruri importante despre aceasta zi. În special, noi, cei din Ținutul Pădurenilor, care ținem de o identitate proprie, apreciem mai mult aceste zile , care, până la urmă, denotă valoarea poporului român. Chiar dacă, acest ținut nu iese cu nimic în evidenta în celebrarea "mărțișorului" față de celelalte regiuni ale țării, noi ne mândrim cu purtarea mărțișorului în cele 9 zile de la începutul lunii martie, sperând la o primăvară frumoasă și minunată.
Încă de la început trebuie să cunoaștem semnificația cuvântului "mărțișor". Acesta, după definiția din Dicționarul Explicativ al limbii Române, este un mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie. În zilele noastre pot fi făcute și de mână(hand-made), acestea de cele mai multe ori neavând o mare valoare materială, ci mai mult semnificativă, reprezentând respectul si iubirea.
Dar...să începem cu începutul. Tradiția mărțișorului se estimează ca fiind vie de foarte mult timp. Nu se știe cu exactitate de când dăinuie această tradiție, dar se zice în popor că este veche de mii de ani, de pe vremea dacilor chiar. Dacii considerau aceste mărțișoare ca fiind amulete și credeau că au puteri de protecție solară, că aduc frumusețe și fertilitate. Ei le purtau până când înfloreau copacii și apoi, le atârnau de crengi. Dacii purtau la gât mărțișoare, care erau confecționate din pietricele albe și roșii. Roșu era sângele și soarele, viața, adică femeia, iar albul era claritatea apelor și reprezenta înțelepciunea bărbatului. Îmbinarea celor 2 culori în snur însemna armonia celor doi. Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu.
Lumea știe că această frumoasă tradiție este de origine românească, dar o sa fim surprinși regăsind această sărbătoare și la bulgari(Martenitza), Albania sau Macedonia. Acest lucru se datorează faptului că toate acestea au la origini un substrat daco-tracic. În mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681.
1 Martie este vremea bucuriei, vremea în care natura începe să reînvie. Una dintre semnificațiile comune ale mărțișorului în toate țările este albul reprezentând puterea masculină, longevitate, iar roșul reprezentând spiritul feminin, fertilitatea.
După cum am zis la început, tradiția mărțișorului este strâns legată de mai multe legende. Una dintre legendele mărțișorului ne transpune cum un zmeu a răpit soarele pentru 3 anotimpuri, până iarna, cand un tânăr viteaz l-a înfruntat și a dat astrul cerului și oamenilor. Fiind o lupta foarte grea, tânărul a fost rănit, iar sângele care îi curgea s-a prelins pe zapadă, dând naștere vestitorului primăverii, și anume, ghiocelul blând.
Cea de-a doua legendă a mărțișorului spune că Primăvara văzuse la un moment dat un ghiocel cum răsare și, dorind să-l ajute să iasă la suprafață, a început să îndepărteze zăpada. Atunci, iarna s-a înfuriate aducând un ger năprasnic. Primavara și-a adunat toate forțele și a încercat să protejeze ghiocelul, ținându-i de cald, dar mâinile îi erau rănite, curgând sânge. În acest fel picătura de sânge a făcut ca ghiocelul, după înghețul suferit, să revină la viață.
Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, atunci când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta era zeul războiului, al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război.
Acum, în încheierea poveștii de săptămâna aceasta, nu putem face altceva decât să urăm o primăvară minunată, plină de frumos și sănătate tuturor doamnelor și domnișoarelor. Să nu uităm de adevăratele valori ale umanității, respectul, iubirea, aprecierea lucrărilor mărunte ce fac diferența în raport cu ceilalți. Să ne ajute Dumnezeu să avem o viață plină de realizări. Doamne ajută!
Autor: Norana Adina
Ținutul Pădurenilor - România
Foto: Horatiu Toma
Sursa: https://www.traditii-superstitii.ro/
Postări
0 Comentarii