Ne apropiem cu pași mărunți de sărbătoarea mult așteptată a Sfintelor Paști, iar pregătirile caselor pădurenești încep să se ivească în gândurile gospodinelor. Dacă a trecut deja sărbătoarea Miezelor Păresi, cum numesc pădurenii înjumătățirea Postului celui Mare, în casele pădurenești începe acea curățenie de primăvară cum o numim noi, însă pentru pădureni, pe lângă pregătirea spirituală, are loc și acea pregătire exterioară pentru a primi cum se cuvine Învierea Domnului. Așa că ne apucăm de spălat cingeele pentru a fi mai frumoase când vor împodobi din nou casa. Cum adică nu știți ce sunt cingeele? Vă spunem imediat!
Cingeul este acea bucată de pânză sau mai nou de material divers, de dimensiuni variabile (pornind de la 0,5 m. lungime și depășind 1m., pe 0.2 m. până la 0.5 m. lățime), frumos ornat adesea cu țesătură roșie, având pe capete diverse modele de ciptă. Cingeul înfrumuseța căsuțele pădurenești fiind pus pe marginea unei icoane, a unui tablou sau chiar pe marginea unui blid frumos ornat și agățat în cui pe perete; apărând ca o ramă țesută și menită să pună în valoare opera ce o înconjura.
Cusute cu multă măiestrie și migală în nopțile de iarnă, cingeele reprezentau și zestrea ce era oferită tinerei familii, darul de nuntă sau botez, dar și pomana pentru sufletul celui adormit alaturi de colăcel, astfel cingeul ajunge să-i fie alături omului în cele mai importante momente ale vieții, petrecându-l și pe ultimul drum spre veșnicie.
În speranța că v-am trezit interesul, va așteptăm la pădureni să vedeți cum stau întinse la soare cingeele proaspăt spălate în această perioadă de încărcătură spirituală.
Doamne ajuta!
0 Comentarii