De la opinca de plotog la „păpușii„ din prăvălii

    

Se spune că „unde nu-i cap, e vai de picioare„ , dar această zicală nu se adeverește în ceea ce îi privește pe pădureni, pentru că sunt oameni gospodari și muncitori, cu simț artistic și cu un farmec arhaic aparte. Dacă în săptămâna trecută am vorbit despre șipța pădurencelor, azi aflăm despre încălțămintea lor.

Prima și prima dată femeile iau „colțunii„, denumiți și „toloboni„, confecționați din pănură de lână albă, pe care îi poartă atât vara cât și iarna. Harul acesta de om gospodar, grijuliu cu fiecare lucru ce îi aparține, îl vedem și iarna, când peste colțuni femeia mai iau și o „cârpă„ ca să nu îi murdărească de la opinci.  Odată luați colțunii femeia pădureancă își ia opincile și nu orice fel de opinci, „opinci de plotog  cu gurgui„ sau „ gurguni„, care „mai demult erau mai înalți decât un lat de palmă„.  Aceste opinci confecționate din piele groasă de vită au fost purtate aproximativ până la mijlocul secolului XX.

Iar cum pădurencele au arta în sânge, nu puteau lipsi ornamentele nici la încălțăminte.  Gurguiul era împodobit cu o  „cică de cure„ împletită cu mare , mare dexteritate. Femeile mai în vârstă adoptau însă o manieră mai simplistă în ceea ce privește încălțămintea, prinzându-și opincile la gurgui doar cu „cunie„. Spre deosebire de ele însă, fetele tinere, „făloase„ cum le ziceau bătrânele satului, odată cu trecerea timpului s-au emancipat și nu mai purtau opinci, ci încălțau mereu „păpușii cumpărați de la prăvălii„.

Și cu asta am ajuns și la finalul micii noastre istorisiri din această vineri. Ce concluzie putem trage din această poveste a opincilor? Putem spune doar atât: că odată cu trecerea timpului febra emancipării îi cuprinde mai degrabă pe cei tineri, cei bătrâni preferând însă simplitatea autentică cu care au fost obișnuiți mereu.

Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

Foto: Horatiu Toma

________________________

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p 28

Rusalin Işfănoni, Comuna Lelese: monografie, Editura Călăuza, Deva, 2018, p.270-271