Ajungem astăzi cu povestea noastră în sfârșit și la cojocul pădurencelor- un element vestimentar atât de interesant, atât ca și măiestrie cu care sunt cusute detaliile de pe el, cât și din punct de vedere al simbolisticii, care încă odată ne arată importanța acordată de către pădureni clasificării eminente pe localități și statuturi sociale.
Când era vreme mai rece bărbații purtau ce-i drept mai des laibărul decât și femeile, ele preferând cojocul. Și totuși principiul era același. Acest element vestimentar era de culoare neagră, din pănură de lână, denumită de către localnici și „șubi„, sau „șioareși„. Cojocul era tivit la margini cu postav și cu „bârnași„, care nu sunt altceva decât niște gătane de diferite culori.
Iar cum segregarea socială este un element definitoriu pentru Ținutul Pădurenilor, ea nu putea lipsi nici când vorbim despre cojoacele femeiești, care se diferențiau după localitate și după vârstă. Un exemplu elocvent aici este comuna Cerbăl, așezare unde pădurencele purtau cojoc tivit în jurul gulerului, care avea pe partea din față în zona pieptului un tiv din postav roși, iar apoi o „cârnă verde și roșie din bârnași„. În ceea ce privește vârsta putem observa că femeile trecute de 40- 50 de ani aveau la tivul de la guler și de la marginile din față făcut din „postav negru, bârnaș vânăt și o cârnă mohorâtă„.
Și acum că am ajuns la finalul povestirii noastre, dragi cititori, nu ne rămâne decât să tragem și o concluzie, așa cum facem de fiecare dată. Cojocul este încă o piesă vestimentară care atestă importanța ierarhizării locuitorilor din Ținutul Pădurenilor în funcție de statutul social și importanța definirii unor note distinctive destul de subtile pentru fiecare localitate în parte.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Foto: Horatiu Toma
_______________________
Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p 28
Postări
0 Comentarii