Cămașa femeiască și motivele cusute pe ea

 

Continuăm și în această  vineri povestea cămășilor pădurenești purtate de femeile din zonă și ne propunem să vă prezentăm părțile cămășii unde regăsim broderie- o broderie lucrată minuțios, cu o valoare sentimentală pentru fiecare pădureancă, dar și cu o valoare etnografică, pentru că am putea spune că motivele folosite la ornarea cămășii sunt o radiografie clară a traiului din Ținutul Pădurenilor.

Vom începe cu partea de sus a cămășii, cu „foii„. Motivele cusute le regăsim pe „gulerul de la gât, gura cămeșii cu pene din față, rândurile de pe cele două mâneci„, pe „gulere„ și pe „fodorii de la capătul de jos al mânecilor„. Însă cele mai spectaculoase părți sunt „rândurile„ de pe cele două „mâneși„. Cum adică ar întreba unii? Ei bine, pe fiecare mânecă se coase câte o „tablă.„ Deja când vorbim de aceste table putem simți clasificarea pe vârste. La femeile tinere aceste table erau late, fiind cusute cu arnici de sus în jos, spre deosebire de femeile aflate la a treia tinerețe care aveau pe „mâneși„ fâșii înguste orizontale. Continuăm cu partea superioară a mânecii, aceea dinspre piept, de-a lungul și paralel cu rândurile, care mai are și ea o fâșie decorată cu motive numită „alciță„. Alcița o regăsim pe ambele părți ale cusăturile de la mânecă. 

Partea inferioară a mânecii este ceva mai complexă, fiind alcătuită din trei părți: „crețurile, gulerul mânecii și fodorii cu pene„. „Crețurile„ sau brățarele„ sunt partea inferioară a mânecii care se îngustează, care mai apoi se continuă cu „gulerul mânecii„ iar la extremități cu „fodorii cu pene„ numiți de bătrânele satului și „ viaca șâțî„ sau „viaca de la șâțî„. Și nu, fodorii nu au chiar pene, așa cum și-ar imagina unii, care poate nu au avut niciodată contact cu această lume arhaică a pădurenilor, ci au motive, de obicei jumătăți de romburi, ale căror colțuri sunt îndreptate spre gulerul mânecii și care la capăt au o dantelă cu colțuri, care poartă denumirea de „șiptă„.

Șipta o întâlnim și la poale, care sunt decorate și ele cu motive, mai ales la acele cămăși care se îmbracă la zile de sărbătoare sau la evenimente festive de către tinerele din comunitate. Astfel, putem observa în partea de jos a poalelor șipta, cât și „rândurile„ verticale, înguste, lungi și mai scurte. La capetele care se îmbină ale pânzei, pădureanca tânără prinde o „ceie„, fie cusută cu ață albă, fie cu ață neagră, în funcție de distanța dintre margini.

Iar cu asta am terminat și articolul nostru de astăzi, un articol cu foarte multe detalii, detalii despre așezarea perfectă a motivelor pe diferite părți ale cămășii. Poate vă întrebați de ce nu am amintit prea multe despre „tablele de pe mâneși„,. Ei bine, despre asta vom vorbi în articolul viitor.

Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

Foto: Horatiu Toma

Sursa: 

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p 21