Fără doar și poate cămașa purtată de pădurence este una dintre emblemele folclorice ale ținutului care se întinde pe pe versantul estic al Munţilor Poiana Ruscă, între Valea Cernei şi Valea Mureşului, Ținutul Pădurenilor. Cu o formă și un colorit aparte, care sintetizează viața autentică, cu greutăți multe, dar cu tot atâtea tradiții și datini dintre cele mai frumoase și interesante, cămașa purtată de femeile din această zonă istorică reprezintă de fapt o carte de vizită a Ținutului Pădurenilor. Tocmai de aceea, ne-am permis să dedicăm o serie de articole acestui element vestimentar. Așadar să începem!
Cămașa femeiască este lungă până la glezne și are două părți : „foaia cămeșii„ și „poalele„. Partea de sus, „foaia cămeșii„ denumită și „foi„ sau „supeji„ se coase mereu împreună cu „poalele„ , partea de jos, fapt ce îi conferă acestei piese vestimentare din start o notă de autenticitate. În literatura de specialitate găsim foarte bine descrisă, până în cel mai mic detaliu, tehnica prin care se croiește o astfel de cămașă, încă un semn care atestă că pădurencele aveau, putem spune, un cult propriu pentru cămășile lor.
Începem astfel cu partea de sus. „Foaia cămeșii„ pentru femeia din pădurenime este alcătuită din trei bucăți de pânză. O bucată se folosește la așa- numitul „foiul din spate„ al cămășii, iar celelalte două pentru „foii din față„. Mânecile sunt o parte importantă din acest element vestimentar, deoarece conțin tablele, chintesența meșteșugului acesta incredibil de a coase și de a broda și totodată fala fiecărei pădurence. Despre aceste table și ce reprezintă ele, vom vorbi puțin mai încolo. Acum revenim însă la mâneci, sau „mâneși„ așa cum se mai numesc în această zonă. „Mâneșile„ sunt făcute și ele din două bucăți mai lungi de pânză, iar din două petice înguste, care sunt tăiate în lungimea pânzei se fac „gulerul„ , „ gulerul la pumnași„ și „fodorii„, regăsiți în partea de jos a mânecii.
Continuăm cu poalele, care după cum spuneam mai devreme sunt partea de jos a cămășii. Ele sunt croite din trei bucăți de pânză mai lungi, proporționale cu înălțimea femeii. „Un lat de poale„ este folosit la partea din față, iar celălalt„ lat de poale la partea din spate, celălalt fiind folosit pentru „clini„, care nu sunt altceva decât cele trei bucăți de pânză obținute prin tăierea în lungime a celui de-al treilea „lat„. „Clinii„ sunt apoi cusuți de partea din față și cea din spate a cămășii pădurenești, unind astfel cele două părți.
Și cu asta, am amintit cam tot ce era de amintit despre croiul cămășilor femeiești. Un croi simplu, bine pus la punct de-a lungul timpului, care ne indică de fapt primul semn că pădurencele sunt maestre într-ale modei autentice.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Foto: Romulus Vuia
_______________
Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p 19-20
Postări
0 Comentarii