Sfintele Paști in Ținutul Pădurenilor - Ghelari

Paştile

Hristos a Inviat! Cu ajutorul lui Dumnezeu iata-ne ajunsi in aceasta zi de mare importanta! Ziua invierii, ziua in care lumea a renascut. Sfintele Pasti este sarbatoarea Invierii lui Hristos, este momentul trecerii omului din moarte la viata. Crestinii serbeaza Pastile in amintirea mantuirii din robia pacatului si a mortii.

Şi pădurenii, ca şi ceilalţi creştini, consideră Paştile cea mai importantă sărbătoare creştină pentru că în această zi a înviat Isus Hristos. Caracterul sfânt şi sacru al acestei zile este dat, în primul rând, de formula specifică a salutului: „Hristos a înviat!” şi răspunsul: “Adevărat a înviat!“.De asemenea, oamenii din Padurenime denumesc Pasti si bucatile de paine inmuiate in vin, rezultate din taierea painii Pastilor, dupa bagarea in biserica in Joia Mare. Acest amestec este primit de fiecare satean in noaptea de Inviere sau asteptat in dimineata Sfintelor Pasti cu o cana in care vor fi puse acestea. De obicei, in fiecare an este randul unei familii din comunitate sa puna Pastile, cum se zice, acestia fiind numiti Pasteri. Familia sau familiile respective contribuie la randuiala bisericii timp de un an de zile.

In trecut, doi, trei bărbaţi aleşi dintre păşteri, postaţi în faţa uşilor altarului, purtând fiecare la sub braţul stâng o oală cu Paşti, pâine înmuiată în vin, iar în mâna dreaptă o lingură cu care iau Paşti din acea oală şi le oferă, sătenilor, direct în gură. Cei care se bucură de un prestigiu deosebit în sat sunt poftiţi să se autoservească. Fiecare om, tânăr sau bătrân, primeşte cel puţin trei linguri de Paşti. Cel care oferă zice: „Hristos a înviat!” Iar cel care primeşte răspunde: “Adevărat c-a înviat!“ După ce a primit Paştile, se repetă formulele menţionate. Este poate momentul religios cel mai emoţionant şi cel mai sacru din sărbătoarea Paştilor. Oamenii aşteaptă, liniştiţi, la rând, să se săvârşească acest ritual, acest moment cu înalt grad de sacralitate. Hainele noi în care se prezintă fiecare om la biserică, ouăle roşii, dăngătul neîncetat al clopotelor creează momente sărbătoreşti care nu au echivalent în nici o altă sărbătoare religioasă a anului.

Doar cei care-s bolnavi, la pat, sau cei plecaţi la drum nu vin la biserică în această zi. Pentru aceştia, Paştile se trimit acasă într-un pahar sau ulcică, vase aduse special de o femeie din familia celui absent. În prezent se mai păstrează puţin din tradiţia acestei zile. In ziua de Pasti dupa terminarea slujbei, femeile dadeau de pomana din bucatele lor gatite cu drag acasa celor nevoiasi. Sătenii care se prezentau la biserică să ia Paşti aveau mare grijă să fie foarte curaţi şi foarte bine îmbrăcaţi. În satele de pe vale, cu apă curgătoare, unele familii care aveau casa în apropierea apei, îşi îndemnau copiii să facă baie, cu toate că apa era foarte rece, cu credinţa că îmbăierea din această zi are un rol purificator, alungând bolile, mai cu seama bubele care se făceau adesea pe copii.

Dar cea mai mare grijă pentru îmbrăcăminte o aveau fetele mari. „La Paşti, fetele trebuiau să aibă o cămaşă din pânză nouă, ca să se facă cânepa şi în vara următoare”. Astfel, unele fete, ajutate de mama lor, lucrau la pregătirea costumului chiar şi în noaptea de Înviere: „Fata mea a lucrat toată noaptea, până în dimineaţa de Paşti, ca să-şi gate cămaşa“.

De fapt, în Ţinutul Pădurenilor, slujba de Înviere, în noaptea respectivă, se ţinea foarte rar, o dată la şase, şapte ani, sau şi mai rar, din cauză că preotul avea în parohie tot cam şase, şapte sate. Aşa că, această slujbă se făcea prin rotaţie, fiecărui sat revenindu-i rândul după un anumit număr de ani.

Un obicei din Tinutul Padurenilor, din bătrâni, în noaptea de Înviere, feciorii făceau foc în cimitir. Obiceiul s-a păstrat până acum câţiva ani în satul Lelese. „Se adunau feciorii în sat, câţi erau, până la vârsta plecării în armată, aducea fiecare câte o bucată de lemn, o toblă, şi făceau foc în cimitir. Focul trebuia să ardă toată noaptea, nu se lăsa să se stingă nici în cimitir, nici acasă, ca şi în noaptea de Crăciun, pentru ca să nu se întâmple ceva rău în casă“.Dar feciorii aşteptau cu multă plăcere ziua de Paşti pentru a se urca în turnul bisericii, unde trăgeau clopotele şi băteau toaca, „să le meargă bine tot anul“. Şi fetelor le era permis să se urce în turn în această zi.

După ce „lua“ toată lumea Paşti, după ce se trăgeau clopotele de către cei care doreau şi aveau forţa necesară, după ce ciocneau ouăle roşii, vopsite în coajă de ceapă, se întorceau acasă, unde participau, cu toată familia, la masa festivă. La această masă ponderea bucatelor era ouăle roşii şi produsele lactate. În mijlocul mesei se afla păştiţa, o pâine rituală, special făcută, ornamentată cu împletituri tot din aluat, având deasupra, chiar la mijloc, împlântat un ou roşu care se cocea şi el odată cu aluatul.Interesant este faptul că până în perioada interbelică majoritatea pădurenilor nu tăiau miel de Paşti.

După masa festivă, toţi sătenii, dar mai cu seamă tinerii, se adunau într-un anumit loc din sat care trebuia sa fie pe cât posibil neted. Aici, se practicau diferite jocuri cu caracter sportiv, în primul rând, dar adesea ieşea învingător cel mai perspicace. Feciorii jucau Ţurca (joc asemănător cu oina) şi Porcul (joc asemănator cu golful) iar fetele Piul. Tot pentru această zi se amenajau ţuţul sau hinte (leagăn, balansoar) şi se dădeau (se balansau) feciorii şi fetele în ele. Ceilalţi săteni asistau la aceste întreceri şi se amuzau. Joc (dans) nu se făcea în duminica Paştilor: se considera că ar face mare păcat cel care ar îndrăzni să joace în această sfântă zi. În schimb, se făcea joc în următoarele două zile: luni şi marţi. Feciorii mai tineri şi fetele ajunse la vârsta de 12-13 ani aşteptau cu emoţie aceste zile, pentru că acum intrau prima dată în joc.

În ultimul timp s-au schimbat multe din obiceiurile tradiţionale; numai bătrânele merg la biserică îmbrăcate în portul pădurenesc, toţi ceilalţi se îmbracă după moda orăşenească. După ce trag clopotele, feciorii se adună acum la terenul de fotbal, improvizat, bineînţeles, se constituie două echipe şi joacă fotbal. Fetele joacă volei sau asistă la jocul băieţilor, se plimbă în grupuri sau stau acasă la televizor. Masa de Paşti a devenit foarte consistentă: în fiecare gospodărie se taie miel, ba unii taie chiar viţel. Ponderea în această masă o deţine acum carnea pregătită sub diferite forme: drob, ciorbă, tocăniţă, friptură etc.

Prima duminică după cea a Paştilor este numită la pădureni: Paştile Mici (Duminica Tomii). Deosebirea faţă de alte duminici este aceea că „pentru această zi se roşesc din nou ouă“, iar oamenii continuă să folosească salutul de la Paşti: „Hristos a inviat!”, “Adevărat a înviat!“.

Sa ii multumim Bunului Dumnezeu ca am ajuns sanatosi aceasta zi frumoasa si fie ca spiritual sarbatorilor pascale sa ne ofere linistea sufleteasca de care avem nevoie. Sa ne bucuram in sanul familiei de aceasta sarbatoare si sa ne rugam Domnului sa ne ajute la tot pasul! Doamne ajuta!

 Autor: Norana Adina