Pălăria – Partea II


Mergem astăzi mai departe cu povestea noastră despre pălăria purtată de către bărbații din Ținutul Pădurenilor. Dacă în articolul trecut am vorbit despre moda până la Primul Război Mondial, astăzi vom afla câte ceva despre cum s-a schimbat această piesă vestimentară după acest eveniment istoric marcant. Edward A. Murphy spunea  într-un citat de al său că „există o singură lege în război: când câstigi, vei reuși să stabilești tu regulile.„

Exact asta au făcut și pădurenii. Au rescris legile vestimentare. Astfel imediat după încetarea Primului Război Mondial bărbații au adoptat moda pălăriilor cu „boruri întinse cam de un lat de palmă„.  În acele timpuri astfel de pălării erau purtate cu precădere în Țara Hațegului. Știm din articolele anterioare că Banatul și Țara Hațegului au jucat un rol important în evoluția portului popular femeiesc, dar mai ales a cămășii și se pare că aceste zone etnografice învecinate și-au pus amprenta și asupra modei bărbătești. Această perioadă a pălăriilor cu boruri late a durat extrem de puțin, ele fiind înlocuite cu alte pălării, care se păstrează și în zilele noastre în costumul popular al pădurenilor.

În cea de-a treia perioadă a evoluției pălăriei în Ținutul Pădurenilor, era concepută după modelul pălăriilor purtate de foștii vânători de munte. Precum probabil ați văzut în diferite poze ce exemplifică portul popular din această zonă istorică, pălăriile au culoarea verde închis. Există însă, dar mai rar și pălării negre. Ce este însă cert, este faptul că fiecare pălărie din cea de-a treia epocă indiferent că e verde sau neagră are într-o parte „o peană„ de păr de mistreț. 

Astfel, se pare că războiul a avut un rol esențial în dezvoltarea în timp al pălăriei din pădurenime. Nu întâmplător ea seamănă cu ce a vânătorilor de munte. Din această asemănare, putem trage  concluzie foarte subtilă, și anume că în timpul războilui aceste trupe au marcat, nu numai fizic, acest teritoriu încărcat de tradiționalism arhaic și un patriotism local puternic, numit Ținutul Pădurenilor.


Surse:______________________

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p 29-30

Elena Secoșan, Paul Petrescu (1984), Portul Popular de Sărbătoare din România, Editura Meridiane, p155

0 Comentarii