Frizura la pădureni

           

Grup de pădureni din Cerbal 
Foto: Romulus Vuia

O veche zicală din popor spune că „lupul își schimbă părul, dar năravul ba„. Acest proverb se aplică și în cazul pădurenilor. Aceștia și-au schimbat frizura odată cu încheierea Primului Război Mondial, însă nu și obiceiurile străvechi, tradiționalismului cu iz arhaic și a bucuriei de a purta portul popular.

            Se pare că Primul Război Mondial, nu a influențat doar aspectul pălăriei, dar și tunsoarea bărbaților din Ținutul Pădurenilor. Până la acest eveniment istoric marcant pentru întreaga omenire bărbații nu se prea tundeau. Pădurenii își lăsau părul lung, până sub ureche, ba mai mult de atât, până la începutul secolului XX ei aveau părul împletit în „cică„.  În acele vremuri această frizură era foarte la modă. La un moment  dat un bătrân din satul Cerișor relata că în copilăria sa văzuse un pădurar care avea chiar două chici, câte una la fiecare ureche, pe care „ le înnoda sub ceafă cu o ață neagră„.

             Pădurenii însă nu au fost singurii care au purtat chică. Relatări ale vremii arată că  această frizură era la modă și în regiunea maghiară. Fiindcă pădurenimea a făcut parte o lungă perioadă de vreme din Imperiul Austro-Ungar a fost și normal, ca oamenii să împrumunte anumite detalii de la locuitorii zonelor apropiate. Totuși izolarea geografică a Ținutului Pădurenilor a făcut ca portul să se păstreze destul de bine în timp. Cât despre perioada de după război, dacă ne uităm la poze, vedem că bărbații erau tunși destul de scurt. Cu siguranță rigorile impuse în perioada înrolării în armată și-au pus amprenta asupra tunsorii bărbătești.

            Iar astfel, am mai bifat un capitol din povestea noastră despre portul popular bărbătesc, care pe cât de simplu este, pe atât de interesant este, datorită istoriei sale.

Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

Surse:______________________

_________________

Sursa:

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p30

Elena Secoșan, Paul Petrescu (1984), Portul Popular de Sărbătoare din România, Editura Meridiane, p155