Când suntem mici „acasă„ este cel mai comun lucru, însă odată desprinși de locurile natale „acasă„ înseamnă acel colț de lume care rezonează perfect cu acel colț de suflet, care a rămas la fel de pur. Dorul de casă și de acele vremuri de demult îl simțim diferit însă, cred că fiecare dintre noi am deschis pe furiș măcar odată șifonierul bunicilor ca să mai simțim și să retrăim pentru câteva momente acele vremuri pe când eram doar copii. Așa că astăzi vom continua incursiunea noastră într-ale modei din Ținutul Pădurenilor și vom scoate la lumină câteva amănunte interesante despre cămășa bărbătească.
Influențele din Banat se regăsesc într-o proporție destul de mare în această piesă vestimentară, astfel că și cămașa din Pădurenime era destul de lungă, fiind confecționată dintr-o pânză groasă de cânepă sau de bumbac. Pe vremea când bunicii noștrii erau copii, cămășile bărbătești erau lungi până la pulpele picioarelor, sau cum ar zice pădurenii, „până la gârbovenie„ . Cu timpul, lungimea ei s-a modificat treptat, lungimea cămășii bărbătești fiind astăzi până la genunchi.
Tot pe atunci, pe cămăși nu se coseau motive, însă datorită măiestriei pădurencelor în ceea ce privește broderia, cu timpul au apărut pe cămăși anumite motive cusute cu ață albă. Aceste cusături numite în Ținutul Pădurenilor și „pui„ le putem observa pe guler și pe pumnași. De altfel, gulerul înalt și „pumnașii„ destul de lați sunt două elemente definitorii pentru cămașa bărbătească. Aici trebuie să amintesc și că gulerul se leagă la bărbați cu „ciotori„ de ață.
Înafară de guler și „pumnași„ mai sunt decorate cu motive și gura cămășii și poalele. Broderia este cusută compact, în formă de bandă, iar motivele au forme geometrice și sunt realizate în puncte diferite: „trăsuri„ , „coșăit„ sau „urzele„.. Trecerea timpului a adus cu sine nu numai modificări la lungimea cămășii, dar și la aspectul motivelor cusute pe cămașă, deoarece de câteva decenii încoace, motivele cusute cu ață albă sunt încadrate cu fire colorate, care sunt cu precădere albastre, această încadrare dând astfel impresia că întreaga țesătură este colorată. Tot colorați sunt și nasturii de la guler și de la gura cămășii care sunt ori din porțelan ori din sticlă.
Iar cu asta, am mai încheiat un capitol din povestea noastră despre portul popular bărbătesc. Pănă acum, putem trage o concluzie destul de simplă. Și anume, că în ceea ce privește bărbații din Ținutul Pădurenilor, vestimentația și moda totodată s-au dezvoltat destul de concis, acestea având în general două sau trei etape.
_____________________________
Surse:
Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p30-31
Elena Secoșan, Paul Petrescu (1984), Portul Popular de Sărbătoare din România, Editura Meridiane, p155
Paul Petrescu( 1959), Costumul Popular Românesc din Transilvania și Banat, Editura de Stat Didactică și Pedagogică
Postări
0 Comentarii