Încălțămintea și cureaua- puncte forte în vestimentația bărbătească


Portul popular are un farmec aparte. Indiferent de zona din care provine, costumul popular spune chiar el o poveste - o poveste care poate fi citită printre, broderie, cusături și tivuri. Și totuși vedem în ziua de astăzi extrem de mulți oameni îmbrăcați în straiele de altă dată, al căror farmec este pus în umbră de către niște elemente definitorii timpurilor mai îndepărtate. Așa că, mi-ai propus astăzi să continuăm povestea portului popular bărbătesc și să aflăm câte ceva despre încălțăminte și bineînțeles despre curea, accesoriul definitoriu pentru bărbați.

 


Finii cunoscători ai folclorului atunci când privesc poze vechi din tinerețea bunicilor sunt atenți multe detalii ale portului popular, iar opincile sunt considerate uneori cireașa de pe tort când vine vorba de o ținută pur autentică. După cum probabil bine știti opincile sunt caracteristice pentru vremurile de altă dată. Bărbații luau mai întâi colțunii din lână peste care încălțau opincile cu "gurgui". La fel ca și în cazul altor elemente vestimentare și în cazul opincilor putem distinge trei epoci. Pană la sfârșitul secolului al VIII lea "opincile erau toampe, adică fără gurgui". Apoi odată cu trecerea a câtorva decenii, opincile făcute din piele de capră porc sau vită aveau niște gurgui mai înalți cusuți cu o "cureauă". Acest tip de opinci erau denumite în Ținutul Pădurenilor "opinci nedirese". În cele din urmă, la începutul secolului XX opincile au căpătat o altă formă, fiind făcute de către tăbăcari pricepuți, care le vindeau mai apoi în târgurile de la Hunedoara, Ilia și Dobra. Acestea aveau să se numească în pădurenime "opinci direse".

 



Cât despre curea, aceasta avea o lățime cam de 20 cm fiind făcută din "plotog", adică dintr-o piele groasă de animal. Ea se închide în față cu trei limbi cu catarame, având pe toată lungimea ei un șerpar, care nu e altceva decât o manșetă. Iar pentru ca amprenta din Ținutul Pădurenilor să fie vizibilă, acest accesoriu bărbătesc era decorat cu ținte de alamă. Pentru că era ingenios confecționată, cureaua era folosită de către pădureni si pentru a depozita tutunul, luleaua, amnarul sau alte documente necesare pentru drum. Tot de curea era legată cu o curelușă și "căpceaua" din lemn, din care se bea apă, sau cuțitul cu teacă, ornat cu cositor.  În timpurile mai îndepărtate cele mai potrivite târguri pentru achiziționarea curelelor erau cele din Făget și Lugoj.

 

Se pare că nu numai femeile erau interesate de moda vremii, ci și bărbații. Despre alte elemente vestimentare și despre curiozități legate de acestea vom vorbi într-un nou articol ce va fi publicat în săptămâna următoare.

 

 Surse:

_____________

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p31-34

Elena Secoșan, Paul Petrescu (1984), Portul Popular de Sărbătoare din România, Editura Meridiane, p155

Paul Petrescu( 1959), Costumul Popular Românesc din Transilvania și Banat, Editura de Stat Didactică și Pedagogică – p 60

 


0 Comentarii