Pieptarul, laibărul și vesta

 

O vorbă din bătrâni spune că „omul sfințește locul„. Tocmai asta au făcut și pădurenii în decursul anilor. Pe lângă măiestria lor ieșită din comun în ceea ce privește prelucrarea metalelor și a lemnului, cred că grija pentru aspectul exterior este ceva nativ. Nu doar femeile au o anumită inclinație pentru o estetică frumoasă și plină de autenticitate ale pieselor vestimentare, ci și bărbații. În Ținutul Pădurenilor putem observa o oarecare varietate în ceea ce privește hainele bărbătești.

 

Evoluție laibar de sărbătoare în ultimul secol. Amprenta comunistă de distrugere a tradișiilor dăinuie în Ținutul Pădurenilor si după caderea comunismului 

Voi aminti prima dată pieptarul. Bărbații îl purtau doar la lucru, fiind o piesă vestimentară destul de simplistă făcută din piele de oaie fără ornamente. Pe parcursul anilor acest „cojoc înfundat„ a pierdut destul de mult teren în fața laibărului- o piesă vestimentară emblematică, aș putea spune, pentru pădureni. Importanța lui pentru tabloul etnografic al Ținutului Pădurenilor o putem deduce și din segmentarea clară a tipurilor de laibăre pe diferite epoci. Această segmentare se face mai ales pe baza motivelor cusute pe laibăre, dar și ținând cont de croi. Primul tip de laibăr, și cel mai vechi de altfel, are tivul de la guler și la marginile de la piept cusut cu roșu sau albastru, fiind apoi ornat cu două rânduri de „bârnași„ , primul rând fiind  verde, iar al doilea fiind „mohorât pe roșu„. Acest tip de laibăr are la subsuori și la marginile de jos „bârnași„ de culoare neagră. După cum știm deja din alte articole, în general cămășile femeiești mai colorate sunt purtate de femeile tinere, iar cele de culoare închisă de către femeile învârstă. Ei bine, așa și cu laibărele. Modelul prezentat mai sus era purtat de către tinerii din Ținutul Pădurenilor, bărbații trecuți chiar de a doua tinerețe optând pentru laibăre ornate cu motive ceva mai închise, verzi sau negre.

 

Tot tineretul a adus în zonă și al doilea tip de laibăr – un laibăr ornat mai frumos, cu mai multe rânduri de bârnași, care o atât un model mai amplu cât și mult mai multe culori.  Ceea ce îl face cu adevărat diferit față de laibărele din epoca anteriore sunt motivele florale cusute pe buzunare.  Al treilea tip, și cel mai emblematic pentru pădureni este „laibărul bănățenesc„ . Deși este împrumutat de la vecinii bănățeni, acest tip de laibăr pare că a fost și încă este cel mai purtat tip de laibăr din toate timpurile.  Laibărul bănățenesc și-a făcut loc în moda din Ținutul Pădurenilor destul de recent, remarcându-se prin contrastul perfect dintre pănura albă de lână și motivele destul de elaborate cusute cu ață neagră. Iar cum orice lucru are un început, dar și un sfârșit, la un moment dat laibărul bănățenesc a început să fie înlocuit uneori cu o vestă scurtă de postav negru. Aceasta este destul de asemănătoare cu laibărul ca și croi și este ornată cu motive de culoare verde sau roșie.

 

Destul de multe detalii pentru niște piese vestimentare dedicate bărbaților. Nu-i așa? Se pare că în Ținutul Pădurenilor nu doar istorisirile, peisajele și căldura oamenilor sunt fermecătoare, pentru că fiecare haină în parte are o proprie poveste, care merită să fie cunoscută de cât mai mulți oameni, dar mai ales de noi, cei care suntem și vom fi mereu în inimă, oriunde ne-am afla în primul rând,  hunedoreni.

 Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

___________________________

Surse:

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p31-33

Elena Secoșan, Paul Petrescu (1984), Portul Popular de Sărbătoare din România, Editura Meridiane, p155

Paul Petrescu( 1959), Costumul Popular Românesc din Transilvania și Banat, Editura de Stat Didactică și Pedagogică – p59