Portul Popular – Concluzii

Grup de pădureni - reconstituire Nunta Pădurenească - 2021 

 

Vinerea trecută am ajuns la sfârșitul poveștii noastre despre portul popular din Ținutul Pădurenilor, așa că ne-am permis să ne luăm răgaz preț de încă un articol pentru a scrie și câteva concluzii. Ținutul Pădurenilor este o zonă etnografică a României cu totul aparte – o zonă destul de misterioasă și unică în felul ei. Misterioasă pentru că date despre trecutul mai îndepărtat nu prea găsim, iar cele pe care le știm deja sunt destul de succinte, în comparație cu documentația bine pusă la punct încă din evul mediu ce vizează alte zone etnografice ale țării noastre. Unicitatea se poate rezuma pur și simplu la poziționarea geografică, destul de izolată, am putea spune, pe versantul estic al Munţilor Poiana Ruscă, între Valea Cernei şi Valea Mureşului, poziționare care a făcut ca traiul să fie destul de greu, ba chiar anevoios, dar care a facilitat păstrarea cu sfințenie a portului popular, a tradițiilor și obiceiurilor, care au o sămânță cât se poate de arhaică.

În general știm că notele de bază ale unicității unui port popular dintr-o anumită regiune o dă costumul femeiesc.  În această privință, putem spune cu siguranță că portul Popular din Ținutul Pădurenilor excelează, datorită liniei croiului, care pune în evidență tipologia anatomică a populației din zonă, postura înaltă și robustă, fiind evidențiată totodată și de coloritul și broderia cămășii femeiești, care la prima vedere bucură retina privitorului, dar care este mai mult decât o carte deschisă, pentru că indică detalii  mai ales despre vârsta și statul social al celei care o poartă. Desigur, și celelalte piese vestimentare sunt niște piese din acest puzzle, care trebuie deslușit cu multă îndemânare pentru a descoase persoana din fața ta, dar cămașa este cea mai reprezentativă. Pe parcursul timpului, ea a suferit mici modificări în ceea ce privește linia croiului, dar și a broderiei, renunțându-se cu timpul la motivele geometrice, puternic sculptate în culoare și formă, în favoarea motivelor florale.

Pe de altă parte, portul popular bărbătesc s-a păstrat aproape integral în afară de pălărie și încălțăminte. Am putut observa în incursiunea noastră vestimentară că destul de multe piese din portul popular bărbătesc sunt caracterizate de trei epoci, așa cum este cazul și pălăriei. Mai mult decât atât, influențele din zone etnografice învecinate – Țara Hațegului și Banatul, și-au spus cuvântul în evoluția vestimentație. Astfel, laibărul și pălăria cu borul răsfrânt au fost preluate de la bănățeni, iar gluga și șuba înfundată au fost împrumutate din Țara Hațegului. Făcând însă o comparație a intensității influențelor celor două zone, putem spune că influențele bănățenești au fost mult mai puternice, pentru că în această zonă cultura populară era mult mai evoluată, mai ales în privința portului popular. Acest lucru a exercitat chiar o presiune de-a lungul timpului, în adoptarea anumitor curente vestimentare, deși între cele două regiuni istorice există o perdea de păduri și un zid de munți, menite încă din cele mai vechi timpuri să fie atât graniță terestră cât și culturală între acestea.

În concluzie, putem spune că portul popular din Ținutul Pădurenilor este o chintesență a autenticității a unei culturi străvechi, dar și a unui trai greu într-o zonă izolată de munte.

Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

Sursa:
______________________

Elena Secoșan(1982-1983) Pădureni din Hunedoara,Sargetia-Acta-Musei-Devensis-XVI-XVII, p 665

Romulus Vuia , Portul Popular al Pădurenilor din Regiunea Hunedoara, Caiete de Artă Populară, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p37

Paul Petrescu( 1959), Costumul Popular Românesc din Transilvania și Banat, Editura de Stat Didactică și Pedagogică – p 53