Viața bisericească din comuna Ghelar

Viața bisericească din comuna Ghelar

 Cu toții ne întoarcem acasă încercați de un amalgam de emoții, care mai de care mai intense. Și noi ne întoarcem astăzi cu povestea noastră despre așezările din Ținutul Pădurenilor în comuna Ghelar, iar pentru că peste doar câteva zile a început Postul Crăciunului, ne-am gândit să vă prezentăm în articolul de astăzi câte ceva despre viața bisericească din această comună.

 Spiritualitatea i-a preocupat mereu pe oameni, încă din cele mai vechi timpuri, iar pentru istoria universală biserica a fost cu siguranță prima feudă. Noi, românii am preluat termenul de "biserică" din latina veche, acest termen având peste 2000 de ani. Dacă acest cuvânt este atât de vechi, când vine vorba de documente care atestă activitatea bisericii în Ghelar sunt puține și datează de la sfârșitul secolului al XVII-a. Spuneam și în articolele anterioare că pe meleagurile din Ținutul Pădurenilor au trait cândva ultimii daci liberi. Ei bine, cele două lăcașuri de închinăciune, Biserica Fetelor și Mânăstirea, sunt două exemple clare, deși ele mai există amintite doar în documentele vechi. Unde sunt mai exact acestea?

Biserica Fetelor, este pe "Muchea Laptelui", în partea de nord- est a satului, unde văzduhul se arată în toată splendoarea lui. Aici, se presupune că strămoșii noștri geto-daci au făcut un loc de închinăciune zeului Zamolxis. Cât despre mănăstirea de care aminteam mai sus, ea a existat între secolele XV-XVIII, fiind numită de către istorici, printre care și celebrul Nicolae Iorga, " Mănăstirea de la Plosca". Cu siguranță însă, mulți dintre voi ați auzit de biserica din Alun, care are cam 700 de ani, și bineînțeles de biserica veche din Ruda. Când vine însă vorba despre perioada interbelică, documentele vremii ne indică faptul că în vremea marelui Mitropolit al Ardealului Dr. Nicolae Bălan, s-au ridicat biserici noi în Alun, Ghelar și Ruda.

 

Conform nomenclaturi bisericești din zonă, în Ghelar viața bisericească a fost confirmată abia în secolul alXVII-lea când apare menționată o biserică din lemn cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în locul numit Valea Caselor. În anul 1770, după o perioadă destul de anevoioasă pentru ghelărenii ortodocși, începe să se ridice o biserică din piatră, datorită implicării grofului Govăjdiei, Brevoi Gheorghe. Cu toții cred că știți, sau măcar ați auzit de la prieteni și cunoscuți de biserica nouă ortodoxă din Ghelar, care poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.

Corul și fanfara "Muncă și Lumină"

Pe cât de măreață și impunătoare este această biserică, pe atât de tulburată este istoria ei. Construcția ei a început în anul 1939, însă al Doilea Război Mondial a îngreunat foarte tare continuarea lucrărilor, așa că Fanfara Exploatării Miniere Ghelar au făcut vizite în anul 1942 pe teritoriul întregii țări pentru a strânge fonduri. Și credincioșii care lucrau la mină, au dat o contribuție lunară de 5% din salariu pentru asigura bunul mers al lucrărilor de construcție, doar din contribuțiile acestora strângându-se 1 200 000 lei. De asemenea, conducerea uzinelor de fier din Hunedoara a aprovizionat șantierul cu diferite materiale de construcție. Asta nu a fost suficient, așa că enoriașii au contribuit și ei cu diferite sume de bani, iar corul și fanfara Ghelar au făcut o sumedenie de vizite prin țară, chiar și la radio și televiziuni pentru a strânge ultimii bani necesari finalizării. Putem spune că ziua de 4 noiembrie 1973 este o zi emblematică pentru acest lăcaș de cult, această zi fiind ziua în care biserica a fost sfințită.

 

Cât despre celelalte religii întâlnite, aici în Ghelar, ele sunt cea greco-catolică și cea reformată.  Începând cu anul 1733, au apărut câteva familii greco-catolice, care și-au dezvoltat cultul pe parcursul anilor cu ajutorul preoților și nu numai, aceștia inaugurând în anul 1783 biserica catolică cu hramul Sfânta Varvara. Pe de altă parte, biserica reformată din Ghelar cât și parohia ei, sunt ceva mai tinere. Ea este așezată în locul numit Colonie, lângă casele construite de austro-ungarii coloniști aduși să lucreze în mină și se pare că în registrul de evidențe a parohiei, în anul 1927 parohia avea 34 de enoriași, ca mai apoi în anul 1931 dintre aceștia să mai rămână doar 29.

 

Acestea fiind spuse, dragi cititori, am ajuns la finalul poveștii noastre de astăzi. Sperăm că v-a plăcut istorisirea noastră de la daci până aproape de zilele noastre relatată pe repede înainte.

 

Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

____________________

Surse:

Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 83-102