Continuăm și în această săptămână cu această tematică religioasă, tematică extrem de importantă în conturarea unei povești cât mai ample despre comuna Ghelar. Dacă despre Ghelar și cel puțin una dintre bisericile de aici cu toții ați auzit, satele Plop, Ruda și Govăjdia cât și bisericile lor le sunt cunoscute foarte bine doar oamenilor locului.
Viața spirituală din satul Plop are o poveste aparte, pentru că ruinele primei biserici de aici mai apar doar în amintirea bătrânilor. Se spune că ea ar fi existat, undeva în mijlocul satului, peste care în perioada comunistă a fost ridicată școala dar și un magazin alimentar. În partea de sud-est a satului a fost apoi o biserică din piatră, care se presupune că datează conform unei inscripții din anul 1876. În anul 1963 însă începe construcția unei noi biserici, care circumscria vechea biserică. Pentru că în acele vremuri nu puteau exista două biserici concomitent, vechea biserică a fost dărâmată între anii 1973-1974.
Biserica din satul Ruda
Foto: Georgiana Bălan
Cât despre satul Ruda, știm că este una dintre cele mai vechi așezări, de aici, din Ținutul Pădurenilor, aici fiind și una dintre primele biserici din piatră. Pentru aceia care doresc să o viziteze, ea este în partea de vest a satului. Și în această biserică se poate vedea o inscripție făcută pe peretele drept al naosului, care datează din anul 1653. Nici sătenii, dar nici istoricii nu au deslușit tâlcul acestei date, ei presupunând că în acest an a fost construit lăcașul de cult. Prima reparație importantă a acestei biserici a avut loc în anul 1870, adăugându-se atunci pronaosul, în anul 1953 urmând o reparație capitală care a vizat atât biserica, cât și Iconostasul din lemn, căruia i s-au adăugat niște icoane noi.
În prima parte a secolului XX, sătenii de aici, s-au mobilizat cum au știut mai bine și au început construcția unui nou lăcaș de cult așezat în proximitatea bisericii vechi. Construcția noii biserici a durat destul de mult, ea finalizându-se abia în anul 1960 și fiind sfințită doi ani mai târziu pe data de 26 noiembrie 1962. Cea din urmă biserică a fost zidită din piatră, având o formă de cruce. Dimensiunile ei sunt cât se poate de modeste pentru o biserică din mediul rural, având 17 m lungime, 9 m lățime și 15 m înălțime.
Acum că am terminat și cu relatările despre bisericile din satul Ruda, sigur vă așteptați să vă împărtășesc câte ceva și despre bisericile din Govăjdia, însă spre surprinderea multora dintre voi, despre bisericile de aici documentele și arhivele nu conțin date. Pentru locuitorii din comuna Ghelar, nu doar construirea lăcașelor de cult a reprezentat de-a lungul vremii un interes major, ci și cinstirea memoriei celor trecuți la cele veșnice. În Ghelar de exemplu, până la începutul anului 1920 cel mai important cimitir, era cel din Deal, organizat lângă biserica veche. Amprenta arhaică a vieții de la sat este în acest cimitir extraordinar de puternică, deoarece mormintele erau construite exclusiv din mormânt, iar crucile erau construite din lemn de fag sau stejar. În acele vremuri, crucile din piatră erau extrem de rare în locașul de veci, acestea fiind un semn că acolo se odihnește o persoană dintr-o familie înstărită. Știm cu toții că Primul Război Mondial a lăsat în urma sa multe familii îndoliate din toată lumea, inclusiv din pădurenime. Astfel că odată devenit neîncăpător vechiul cimitir, în zona numită Unghiuri din Ghelar a fost construit un nou cimitir, care s-a făcut remarcat peste ani prin frumusețea arhitecturală a crucilor construite în general din marmură, dintr-o sumedenie de mozaicuri sau chiar din bazalt negru.
Dragi cititori, iată-ne ajunși la finalul povestirii noastre de astăzi, din care nu putem trage decât o concluzie, și anume că locuitorii din comuna Ghelar au fost și vor fi mereu un exemplu pentru spiritualitatea lor creștină, având mereu o grijă deosebită atât pentru sufletele celor adormiți cât și pentru sufletele celor vii.
Sursa:
Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 102- 104
Postări
0 Comentarii