Fanfara din Comuna Ghelar

Foto credit : Fanfara Ghelar Facebook

 Muzica mereu a adus oamenii mai aproape. Fie la ocazii fericite, sau mai puțin fericite, muzica unește inimile oamenilor si le face să bată la unison. În Ținutul Pădurenilor inimile oamenilor au avut de multe ori prilejul să bată la fel, căci pe lângă portul popular, datinile și meșteșugurile lor, locuitorii de aici se mândresc și cu fanfara din Ghelar. Aceasta este pentru pădureni atât o mândrie, dar și o moștenire strămoșească care a fost prețuită de fiecare generație în parte. Fie că vorbim de evenimente mari sau mici, vesele sau triste, generațiile fanfarei au fost mereu alături de consătenii săi.
Fanfara s-a format întâia oară prin jurul anului 1880, când într-o vară caldă și extrem de secetoasă în Ghelar au avut loc mai multe incendii. Astfel, în zonă au fost mobilizați pompieri, care pe lângă pasiunea pentru meseria lor împărtășeau aceiași pasiune și anume muzica. Nu le-a trebuit mult și sub conducerea pompierului Boroș au întemeiat prima fanfară din comuna Ghelar, care la început a fost formată din 12 muzicanți îmbrăcați în uniforme militare. Cu timpul numărul muzicanților s-a împuținat, iar înainte cu 4 ani de Marea Unire din fanfare abia dacă mai făceau parte 5-6 persoane. Însă o dată cu marele eveniment istoric a fost convocat un consiliu communal, la care au participat toți ghelărenii care doreau să vină cu idei și sugestii cu privirea la înființarea unei noi fanfare, de data aceasta după reguli militare.
Astfel anul 1921 devenise unul de bun augur pentru fanfare din Ghelar, căci Iohan Hunter, un pensionar militar originar din Sibiu preluase conducerea acestui grup musical. Toți ghelărenii, cu mic cu mare îi acordaseră încredere de plină lui Hunter bacii, așa cum îl numeau ei, fiindcă înainte de pensionare fusese șeful fanfare regimentului de garda imperial de la Viena. El a reorganizat fanfare într-un stil nemțesc, implementând atât lecții teoretice, dar și practice pentru fiecare muzicant în part. Hunter a introdus de asemenea, marșuri noi, dar și jocuri populare specific Ținutului Pădurenilor. Noul dirijor al fanfarei avusese din totdeauna o afinitate pentru valsuri, fapt ce explică și faptul că din repertoriul fanfarei sale nu lipseau „Dunărea Albastră„ de Johann Strauss sau „Valurile Dunării„ de Ivanovici.
Anii au trecut iar bătrânul dirijor s-a stins din viață, locul lui fiind luat de Merici Iosif, care a înființat în Ghelar o adevărată școală de muzică, care avea in jur de 15- 20 de elevi pe an.  Cât timp Ținutul Pădurenilor a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, fanfara era nelipsită de la serbările câmpenești de 1 Mai, păstrându-și apoi prezența la tot felul de evenimente după Marea Unire, dar și în timpul dictaturii Antonesciene. Un moment care a marcat memoria colectivă din Pădurenime este 23 august 1944, când fanfara din Ghelar a fost invitată la București să ia parte la evenimentele vremii, dar și la radio, toate astea la invitația primului ministru de atunci, dr. Petru Groza. În județul Hunedoara fanfara a luat parte la manifestațiile organizate cu prilejul prefectului Devei pe 26 noiembrie 1944, dar și la marea demonstrație din ianuarie 1945 de la Hunedoara.
Anul 1965 este un an al schimbărilor pentru fanfara din Ghelar fiindcă Toma Ioan Precup, un dirijor ceva mai tânăr avea să preia conducerea. Din acel moment în Ghelar au existat două formații musicale, cea de-a doua fiind dedicata elevilor. Astfel, desi era cea mai tânără fanfare din județ, formația de ghelăreni a participat la o sumedenie de evenimente cum ar fi Ziua Pionierului, însă cu siguranță edițiile din anii 1977 si 1979 vor rămâne mereu în amintirea micilor muzicanți, care la festivalul national „Cântarea României„ au obținut locul doi pe județ.
Acestea fiind spuse, dragi cititori, sperăm că v-am atras atenția și asupra acestui subiect deosebit de important pentru toți ghelărenii și cu această ocazia dorim să îi salutăm pe toți aceia care la un moment dat în copilăria lor au făcut parte cu multă mândrie și entuziasm din fanfara comunei Ghelar.

Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

Sursa:

_____________________
Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 179-189