 |
| Foto: pixabay.com |
Ținutul Pădurenilor este un loc aparte, un loc unde timpul pare să fi stat pe loc și viața pare să își fi păstrat farmecul arhaic de altă dată. Am mai spus de multe ori că aici, tradițiile s-au păstrat extraordinar de bine – la fel și limba. Asta însă nu ar fi fost posibil fără existența bisericii în zonă, căci în secolele trecute ea era singurul motor de promovare al graiului românesc pe un teritoriu ce a fost stăpânit de mai multe popoare.
Pe meleagurile noastre, de aici din Pădurenime, au trecut multe popoare. Fie ei nemți, unguri, cehi, slovaci, italieni, sârbi, turci sau evrei, toți si-au lăsat o oarecare amprentă asupra limbii, deși locuitorii din acest petec de țară izolat de pădurile dese au luptat încă de pe vremea dacilor să își păstreze nealterată limba. Cu toate astea, am putea spune totuși că pădurenii au cunoscut diversitatea lingvistică încă din cele mai vechi timpuri, mai ales ghelărenii. Ghelarul a fost mereu cunoscut pentru minele sale, aici lucrând tot felul de oameni adunați din toate colțurile țării, dar și ale părții noastre de Europă. Așadar, dacă voi cititorii, ați fi acum mirați să auziți vorbindu-se acum în Ghelar cam șapte limbi, în epoca de aur a industriei în zonă ghelărenii nu erau deloc mirați de acest lucru. Pentru ei era ceva normal ca în ziua de salariu să auzi la crâșma din sat vorbindu-se în atâtea limbi. Astăzi însă mai auzi în Ghelar, daca te plimbi pe stradă în afară de română vorbindu-se ungurește și extrem de rar limba germană.
Cât despre limba română vorbită de ghelăreni, ea nu este cea mai literară, fiind influențată de graiul de pe vârful masivului Poiana Ruscă și de pe versantul dinspre Banat. Astfel că, dacă auzi „șe„ în loc de „ce„ și „și„ în loc de „ci„, este ceva absolut normal în zonă. Interesant pentru unii dintre voi este poate, faptul că deși limba s-a păstrat foarte bine, până în anul 1918 majoritatea ghelărenilor, deși știau să scrie nu făceau asta prea des, iar cei care lucrau pe atunci în administrația publică scriau și citeau în limba maghiară.
Cele mai vechi scrieri bisericești din provinciile românești au fost scrise la începuturi în latină sau slavonă, folosindu-se astfel alfabetul chirilic, însă cu timpul paginile cărților sfinte s-au transformat și arată așa cum le știm si noi astăzi. Acest lucru întărește ideea menționată de limba păstrată și prea puțin alterată pe parcursul secolelor. Se pare că limba vorbită a fost mult mai puternică decât scrisul așezat pe o hârtie. Cât despre biserica creștină, putem spune că deține un adevărat dicționar cu origini latine rămase nealterate până în ziua de astăzi. Printre cuvintele importante de origine latină ale cultului creștin se numără Domnul Dumnezeu, sfânta Maria, Sfânta Scriptură, rugăciune, altar, Paști, Învierea, Rusalii și multe altele.
Cum rămâne cu istoria mai apropiată zilelor noastre? – s-ar întreba unii. Ei bine, începând cu anul 1918, când învățătorii maghiari au părăsit Transilvania, tot învățământul a fost reorganizat și limba română a avut exclusivitate. Astfel din acel moment, limba română a devenit și în Pădurenime limba legitimă, în ciuda eforturilor Imperiului Austro- Ungar de a impune maghiara sau germana ca limbi oficiale. Din acel moment crucial, am putea spune, fiecare tânăr de aici, din comuna Ghelar, a avut șansa să învețe gramatica limbii române, să aprofundeze tainele vocabularului vast și chiar să facă studii superioare.
Drept o scurtă, dar concisă concluzie despre tematica de astăzi putem așterne două rânduri care îi aparțin lui Aurel C. Popovici „ Importanța limbii pentru păstrarea naționalității a fost în trecut și va rămâne și în viitor, vitală pentru poporul nostru„.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
_________________
Sursa:
Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 133-137
0 Comentarii