Continuăm și în luna aprilie călătoria noastră prin Ținutul Pădurenilor în încercarea de a pune cap la cap frânturi de istorie pentru a vă prezenta evoluția industriei mineritului în zonă. Spuneam data trecută că industria mineritului s-a dezvoltat atât de mult la un moment dat, încât transportul minereului se mărise considerabil și astfel planul înclinat de pe Valea Retișoarei trebuia neapărat modernizat. Astfel s-a amenajat aici o platformă mobilă pentru transportul a patru vagoneți. Ceea ce e deosebit de important de menționat aici este faptul că acest plan înclinat funcționa pe baza gravității prin schimbare de fortă. Pentru unii asta ar suna prea complicat. De fapt totul e foarte simplu și logic – la coborâre vagoneții plini antrenau un număr egal de vagoneți goi. Odată ajuns în partea inferioară a planului înclinat, minereu era transportat până la silozurile de la Retișoara pe o distanță de aproximativ 850 de metrii pe o cale ferată cu tracțiune electrică. De asemenea, trebuie să amintim aici că silozurile erau în așa fel construite încât minereul se depozita aici pe anumite clase, fiind mai apoi descărcat direct în vagoanele autodescărcătoare ale liniei ferate Retișoara – Hunedoara. Poate vă întrebați unii dintre voi când anume se întâmplau toate acestea?. Ei bine, asta se întâmpla începând cu anul 1900.
Acesta nu era singurul plan înclinat din Ținutul Pădurenilor. În zona Ghelarului erau mai multe planuri înclinate menite să ușureze transportul minereului la diferite înălțimi. Putem aminti însă câteva dintre ele cum ar fi planul înclinat de la Gropile, de la mina Korpely sau de la mina Mihail. De asemenea, au mai fost construite planuri înclinate la Nădrab, ori pe Coasta Ploscâi, în Valea Inorii sau în Dosul Mesteacănului. Când vine vorba de transportul din industria mineritului, trebuie neapărat să spunem câte ceva și despre transportul lemnului folosite pentru menținerea galeriilor. Acesta era transportat cu ajutorul căruțelor din pădure până la mine, iar odată ajuns aici se transporta în interior folosind o platformă cu ramă de lemn care avea marginile din șină metalică numită și „Bankwafan„ .
Anul 1900 vine cu încă o premieră pentru industria mineritului din Ținutul Pădurenilor. Pe 29 august în 1900 s-a inaugurat prima cale ferată îngustă, industrial între Hunedoara – Retișoara, care avea 16.1 km. Acest pas important în avântul industrial al zonei trebuia neapărat făcut deoarece cererea de metale feroase creștea extrem de mult, atât pe plan national, dar și international, iar transportul cu ajutorul funicularelor devenise deja insuficient în ceea ce privea cantitatea de minereu transportat.
Și-am alunecat pe un plan înclinat așa și v-am spus povestea așa. Ne bucurăm că v-am mai putut povesti ceva nou și în această săptămână despre cum s-a dezvoltat industria mineritului în Ținutul Pădurenilor.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
_____________________
Sursa:
Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 247- 248
0 Comentarii