Pe lângă toată tradiția ce au construit-o pădurenii de-a lungul timpului în jurul portului pădurenesc pentru care sunt extrem de cunoscuți, locuitorii din zonă și din împrejurimi au construit pe parcursul a zeci si sute de ani o întreagă poveste legată de industria mineritului. Am văzut pe parcursul săptămânilor trecute cum a evoluat această industrie de la începuturile cele mai îndepărtate ale Ținutului Pădurenilor până la începutul secolului XX. Terminasem însă articolul de săptămâna trecută cu niște informații interesante despre „ Calea ferată minieră ardeleană„ care leagă Hunedoara de Retișoara- Ghelar, așa că ne-am gândit să aprofundăm în articolul de astăzi tema căilor ferate, deoarece ele au jucat un rol decisiv în dezvoltarea accelerată a mineritului în zonă.
După cum bine știți pădurenii o dată cu dezvoltarea industriei au fost fideli acesteia, mulți dintre ei fiind angajați la Uzinele Siderurgice din Hunedoara. Acestea s-au dezvoltat extrem de repede, data de 1 mai 1884 când s-a deschis calea ferată normală Simeria- Hunedoara fiind extrem de relevantă, întrucât cărbunii din Valea Jiului puteau fi transportați cu ușurință la Hunedoara. În următorul an, se fac pași mărunți și pentru dezvoltarea transportului feroviar în Ținutul Pădurenilor. Mai precis, în anul 1885 s-au demarat o serie de studii de teren pentru a putea construi o cale ferată destinată transportului minereului de fier de la minele din Ghelar la uzinele de la Hunedoara. Proiectarea și stabilirea traseului potrivit pentru construirea acestei căi ferate au fost destul de anevoioase, astfel că abia în anul 1889 s-a înființat la Hunedoara Societatea Căilor Ferate Vicinale Hunedoara- Retișoara ( Ghelar) cu acordul Ministerului Comunicațiilor de la Budapesta, căci pe atunci întreaga zonă făcea parte de fapt din Imperiul Austro-Ungar.
Un an mai târziu, mai exact pe 29 august 1900 avea să se pună în funcțiune mult așteptată cale ferată dintre Hunedoara și Retișoara ( Ghelar), care avea o lungime de 16.1 km, fiind și prima cale ferată minieră din Transilvania. Trebuie să menționăm aici faptul că Societatea Căilor Ferate a exploatat cei 16.1 km de cale ferată doar până în anul 1927, an în care linia de cale ferată a fost răscumpărată de către statul român, fiind bineînțeles trecută în patrimoniul statului, mai precis în patrimoniul Ministerului Economiei Naționale – Direcția de Fier. Din anul 1938 până în anul 1978 calea ferată a fost exploatată de Direcția de Fier, iar mai apoi de Combinatul Siderurgic Hunedoara, iar mai apoi a fost preluată de exploatarea minieră Zlaști. În această nouă etapă trebuie să spunem că pe această cale ferată deosebit de importantă pentru industria locală și nun numai s-au transportat cantități considerabile de dolomită, talc, dar și călători. Transportul de călători a durat fix 90 de ani, între anii 1900 și 1990.
Și ne-am urcat în tren așa și v-am spus povestea așa. Mai amănunțit despre evoluția acestei prime căi ferate miniere din Transilvania vom vorbi data viitoare într-un nou articol, căci așa o mărturie a istoriei industriei miniere a noastre a românilor până la urmă, trebuie tratată mai pe îndelete.
_______________
Sursa:
Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 248-251
Postări
0 Comentarii