Comuna Ghelar și Pionieratul în Alimentarea cu Energie Electrică

Foto : Romulus Ioan Vasile 

 

În ziua de astăzi în societatea în care trăim nu putem imagina viața fără un telefon mobil, fără veioza de la capul patului la lumina căreia citim seara sau fără espressorul de cafea. Ce au aceste trei lucruri în comun? – energia electrică, de care au nevoie pentru a funcționa. Am putea spune chiar că energia electrică este indispensabilă traiului nostru de zi cu zi, dar asta nu a fost mereu așa, iar noi știm bine lucrul acesta, chiar și din poveștile din copilărie ale unora dintre bunicii noștri. De ce am ales să vorbim astăzi tocmai despre energia electrică și cum a fost ea implementată în comuna Ghelar? – pentru că între ea și industria mineritului, despre care tot vă povestim de o bucată bună de timp, există o legătură strânsă. Așa că să începem!

Comuna Ghelar este una dintre primele comune din județul Hunedoara care s-au bucurat de alimentarea cu energie electrică, căci dezvoltarea minelor de aici era în strânsă legătură cu un avânt tehnologic în acest sens. Astfel, în perioada 1897-1898 s-a construit în Nădrab pe răul Peștiș o microhidrocentrală. Pentru cei pasionați de acest domeniu putem amintii și câteva date tehnice: aceasta avea doua grupuri de câte 40kilowația amperi fiecare și funcționa cu o frecvență de 40 de Herți și o tensiune de 110 volți. Pentru că energia electrică produsă aici trebuia transportată până la Ghelar, s-a construit simultan și o linie aeriană pe stâlpi de lemn, care transporta energie electrică la tensiunea de 110 V. Bineînțeles, că prima dată au avut prioritate la racordarea la sistemul de alimentarea a energiei electrice minele de la Ghelar și stația de pompe pentru refularea apei din bazinul Retișoara la rezervoarele de depozitare a apei în dealul Chiciora. Mai apoi a început racordarea fiecărei gospodării în parte, proces care a durat undeva la 20 de ani. Trebuie să amintim aici că, acest sistem de alimentare cu energie electrică a funcționat până în anul 1952, când rețeaua energetică a comunei a fost racordată la rețeaua electrică de medie tensiune a sistemului energetic din Ardeal.

Tot în acea perioadă a construcției microhidrocentralei de la Nădrab s-au demarat lucrările și pentru microhidrocentrala de la Cățâlnaș. Lucrările au durat aici mai multi ani ( 1897-1910) și aveau ca scop construcția unei surse de energie care să alimenteze Combinatul Siderurgic Hunedoara. Aceasta a fost construită pe râul Runc, pe care s-a amplasat lacul de acumulare în aval de confluența râului Runc cu râul Peștiș și a funcționat cu dotările tehnice inițiale până în anul 1967 când a fost modernizată.

Acestea fiind spuse, sperăm că și articolul de astăzi a fost pe placul vostru și că v-am făcut curioși încă o dată să aflați din ce în ce mai multe despre istoria mineritului din Ținutul Pădurenilor, care după cum am descoperit împreună până acum, este mult mai complexă decât credeam.

 

 

Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p265-267