 |
| Împăratul Austro-Ungariei, Franz Iosif și despre împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea Sursa: Monografia Comunei Lelese |
Rămânem în continuare cu povestea noastră tot în zona războaielor, dar trecem văile și ajungem de data asta în comuna Lelese, dar mai exact în satul Sohodol unde un anume domn Gheorghe Ienășescu este încă viu în memoria colectivă a comunității de aici. Cu acest început promițător, credem că v-am făcut curioși, dragi cititori și cu siguranță vă întrebați acum cine este acest domn, care pare să fie o figură cât se poate de autentică pentru pădureni.
Ei bine, Gheorghe Ienășescu este unul dintre pădurenii care a scris istoria zonei noastre, dar și a poporului român, atât cu arma, cât și cu stiloul în mână, iar datorită lui putem să aflăm astăzi povestea Primului Război Mondial și a românilor din Transilvania dintr-o nouă perspectivă. Acesta plecase în război pe când avea doar 20 de ani, o vârstă destul de fragedă, ar adăuga unii, dar mult mai fraged și mai însemnat este alt detaliu – nu plecase singur în război, ci împreună cu cei doi frați ai săi, Iancu și Petru. Numai mamă să nu fii fost pe atunci, să îți vezi băiatul plecând la război, căci inima ți se rupea în doi. Dar când aveai trei băieți, în câte inimi ți s-ar fi rupt inima?
Înrolarea în armată l-a prins pe Ienășescu lucrând la mina din Ghelari. În anul 1909 absolvise 6 clase la școala din Govăjdia, unde trebuie să menționăm că limba de predare era maghiara, căci pe atunci Transilvania era parte din Imperiul Austro-Ungar. Un an mai târziu s-a angajat la Mina de Fier de la Ghelari, dar a făcut în paralel și doi ani de liceu. Îi plăcea extraordinar de mult să citească și să fie cât mai bine informat, așa că la un moment dat și-a făcut abonament la ,,Foaia Libertatea,, din Orăștie. După revenirea din război, a făcut și niște cursuri de formare pedagogică și astfel a devenit învățător, practicând această meserie chiar în satul său natal, Sohodol, până la pensie, fiind apoi implicat în tot felul de activități specifice satului, dar și în apicultură.
În ,, Povești din viața mea, 1894-1972,, , Gheorghe Ienășescu povestește detaliat cele petrecute în Primul Război Mondial. Acesta menționează că începând cu anul 1911 au început chemări aleatorii pe perioadă nedeterminată la unitățile militare. Dacă până atunci mulți tineri erau respinși din cauze medicale pentru a face parte din armată, acum aceștia erau chemați pentru o instruiere rapidă. Și când spunem ,,rapidă,, , știm noi ce spunem – instruirea dura doar 8 săptămâni și se desfășura toamna. Astfel, chiar înainte de război nu mai exista nici un bărbat neinstruit. Interesant este însă, faptul că în funcție de orașul unde făceau instruirea, limba era una diferită. De exemplu, în Deva instruirea se făcea exclusiv în limba maghiară, iar în alte orașe cum ar fi Orăștie, Alba Iulia sau Sibiu se făcea în germană.
Tot Ienășescu ne oferă în consemnările sale o viziune cât se poate de amplă asupra publicațiilor din acele vremuri. În acele vremuri tulburi, ziarele publicau diverse articole despre Împăratul Austro-Ungariei, Franz Iosif și despre împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, articole ce erau menite să reliefeze importanța celor doi monarhi. Poza celor doi apărea chiar și pe ceștile de ceai, amintește în cartea s-a învățătorul din Sohodol. Cu toate acestea, românii din Transilvania, aveau propria lor viziune despre Franz Iosif și propria lor dorință de a se unii cu frații lor din Țara Românească și Moldova.
Iar cu această idee, încheiem articolul nostru de astăzi, dar vom continua povestea războiului văzut prin ochii dascălului din Sohodol, căci rănile și urmările lăsate sunt nenumărate și merită să fie spuse, căci doar așa putem învăța despre trecutul nostru ca neam, ca ardeleni, dar și ca cetățeni ce trăiesc, deși este greu de crezut, și astăzi cu un război la graniță.
____________________
Sursa: Rusalin
Ișfănoni, Comuna Lelese- Monografie, Editura Călăuza v.b, Deva, 2018, p
106-108
Postări
0 Comentarii