Comuna Ghelari și Veteranii Săi din al Doilea Război Mondial

Sursa fotografii: Vlad Alexandru - Monografia comunei Ghelari

 Poveștile despre al Doilea Război Mondial sunt la fel de lungi și complexe precum toate întâmplările ce l-au prevestit cât și ororile care s-au întâmplat pe durata s-a cât și după. Am început să povestim de câteva articole încoace despre ghelărenii care au luptat în cele două războaie mondiale și pentru că poveștile lor sunt atât de captivante ne-am hotărât să mai zăbovim preț de încă un articol asupra acestui subiect.

Potrivit statisticilor vremii pierderile de vieți omenești și numărul veteranilor de război din comuna Ghelari a fost mult prea mare în raport cu numărul total de locuitori ai comunei, iar asta doar datorită faptului că începutul războiului i-a prins pe tinerii din comună sub arme sau cu stagiul militar proaspăt efectuat. Generația născută între 1915-1923 este generația de aur, dar și de sacrificiu a comunei, căci sub privirile lor s-au făcut schimbări majore, dar și s-au întâmplat o sumedenie de tragedii.

La istorie cu siguranță tuturor ne-a fost prezentată ziua de 19 noiembrie 1942 ca fiind una semnificativă pentru firul luptelor din al Doilea Război Mondial. Pentru ghelăreni însă, această zi este una cu mare însemnătate, căci evenimentele de la Stalingrad au fost simțite pe propria lor piele și cu arma în mână. Era toiul nopții, iar Regimentul 92 Infanterie, care era subordonat unei divizii în care luptau mulți ghelăreni se afla la un kilometru în sudul orașului Stalingrad pe malul drept al Volgăi.  La ora 3 s-a dat alarma căci trupele sovietice intraseră în dispozitivul de luptă încă de seara fără ca nimeni să observe. O oră mai târziu tancurile sovietice era deja prezente în dispozitivul de luptă, iar datorită faptului că acesta era un atac neașteptat, artileria, aviația și tancurile armatei române nu au intervenit. Astfel, sovieticii au cucerit teritorii mari înaintând atât cu tancurile, cât și cu trupele terestre care erau cât se poate de bine camuflate. Drept urmare, 12 ore mai târziu trupele române erau încercuite, inamicii fiind dispuși în formă de potcoavă cu ieșire spre vest. Sergentul Vlad Alexandru a preluat provizoriu comanda regimentului, având misiunea să facă joncțiunea cu compania de pionieri și să se subordoneze căpitanului Zănescu Ioan. Trebuie menționat că acesta era și comandantul plutonului de telefoniști. Împreună cu el se mai aflau și alți ghelăreni. Locotenentul Toma Ioan era locțiitorul comandantului de companie și comandantul plutonului de pirotehniști, iar caporalul Forte Ioan era motociclist în divizia 18 infanterie. Sergentul Gostian Ladislau avea sub inventar toată tehnica de transmisiuni a Regimentului 92 infanterie, pusă toată într-o căruță.  Pe când tehnica militară cât și militarii rămași în viață erau numărați pentru a se efectua planul de luptă în retragere, soldații români au observat că un grup de oameni se apropiase cam la 10-15 metri. Soldații români erau deja încercuiți, așa că „ Ordon lupta corp la corp„ a fost tot ce i-a mai rămas căpitanului Zănescu. În ambuscada creată căpitanul i-a ordonat sergentului Vlad Alexandru să salveze tehnica de transmisiuni, iar caporalului Forte Ioan să salveze motocicleta și să plece. Încercând să salveze căruța sergenții Vlad Alexandru și Gostian Ladislau au intrat în linia frontului inamic. Printre rafale de gloanțe ei au reușit să se salveze iar căpitanul Zănescu Ioan a fost luat prizonier.

Un an mai târziu, în ianuarie aflat la cotul Donului, sergentul Pascu Ioan a opus rezistență inamicului împreună cu plutonul său de geniști. Acesta a menținut poziția plutonului până la venirea trupelor de întărire, fapt pentru care a fost avansat. Bineînțeles, sunt mulți ați veterani, care din păcate au fost luați prizonieri și au trăit o vreme în lagăre și au făcut muncă forțată, cum ar fi sergentul Stanca Iosif Iancu sau plutonierul în rezervă Gostian Iosif Gârjei.

Iar cu asta încheiem și povestea veteranilor de război din comuna Ghelari, dar și istorisirile noastre despre cele două războaie mondiale și vă lăsăm drept încheiere, dragi cititori un citat de Nicolae Iorga: „Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nuî şi cunoaşte părinţii„ .

 Autor: Georgiana-Mariana Balan 

                                                          Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România

_______________________

Sursa: Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelari, Editura Emilia, p71-75


0 Comentarii