Începusem acum ceva vreme să vă prezentăm rând pe rând bisericile din Ținutul Pădurenilor, iar cum Postul Crăciunului tocmai ce a început ne-am gândit că puțină istorie a credinței noastre în Dumnezeu nu ar strica. Vă povestim astăzi despre o biserică tare frumoasă și tare veche. O biserica micuță, din lemn care are propriu ei farmec și propria ei poveste, care este una tare aparte.
Biserica de lemn din Poenița Tomii, comuna Cerbăl Hunedoara a fost ridicată în anul 1805. Ea are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” și deși este una dintre cele mai vechi biserici din zonă, nu este inclusă pe pe noua listă a monumentelor istorice. Mulți dintre voi v-ați întreba poate, cum de se cunoaște anul exact al ridicării bisericii în ciuda vechimii ei. Ei bine, pe piciorul de piatră al prestolului, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Popovici, a fost însemnat anul 1805, iar astfel acest an a fost luat de istorici drept an de referință al vechimii ei.
Pentru cei pasionați de arhitectura bisericile, vă putem spune că lăcașul de cult din Poenița Tomii are planul dreptunghiular, cu absida nedecroșată, de formă pentagonală, fiind prevăzută, deasupra pronaosului, cu un turn-clopotniță robust, cu foișor deschis și fleșă evazată. Biserica are o singură intrare, iar în fața acesteia este construit un pridvor din scânduri. Fiind o biserică atât de veche, la un moment dat au fost necesare anumite renovări. Astfel, în anul 1983 șița clasică a fost înlocuită cu tablă, tablă care acoperă și astăzi micul edificiu.
Cât despre interiorul bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Poenița Tomii, acesta este placat cu scânduri și astfel nu se poate preciza dacă în trecut lăcașul de cult a fost pictat sau doar împodobită cu xilogravuri. Acum poate unii dintre voi, vă întrebați ce sunt aceste xilogravuri? Ei bine dragi cititori, xilogravura sau xilografia reprezintă arta de a grava lemnul, rezultatul ei fiind gravurile în lemn. Această tehnică a fost folosită încă din Antichitate. Revenind acum la biserica noastră de lemn, sigur este faptul că în anul 1807 aceasta a fost decorată cu o impresionantă colecție de icoane pe sticlă.
Potrivit unor conscripțiile ecleziastice din anii 1805 și 1829-1831, actuala biserică de lemn este de fapt continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831. Edificiul medieval de aici a fost menționat și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărei datare poate fi coborâtă până în cumpăna dintre secolele XV-XVI, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. Lăcașul de cult predecesor a fost, potrivit datelor istorice, rectitorit în 1726, actuala biserică preluând de la acesta clopotul mic, turnat spre „Gloria in Excelso Deo anno 1693” și câteva icoane deosebit de importante, cea de hram fiind atribuită „popii” Simion Zugravul din Pitești.
Acestea fiind spuse, dragi cititori, încheiem aici încă un articol interesant și care, sperăm noi, să vă fi introdus și de această dată în spiritul nostru arhaic și ecleziastic, al pădurenilor.
https://clujwebstory.ro/prin-tinutul-padurenilor-ii-poienita-tomii/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Poieni%C8%9Ba_Tomii
Postări
0 Comentarii