 |
| Foto : Wikipedia |
„Călătorului îi stă bine cu drumul„ – așa spune o vorbă din popor. Ei bine, așa ne stă și nouă bine cu drumul și ajungem în această săptămână în satul Ruda, comuna Ghelari, și mai exact ajungem cu povestea noastră la biserica de piatră de aici, o biserică mica și tare modestă, dar care este încărcată de istorie, așa cum este de altfel încărcată și de Duhul Sfânt.
Modesta biserică poartă hramul „Sfântului Ioan Botezătorul”. Ea a fost sfințită pe data de 3 august 1653, data indicate pe pisania din naos, care ulterior a dispărut. Precum alte biserici vechi de aici, din Ținutul Pădurenilor, și aceasta este înscrisă pe lista monumentelor istorice din România, însă curios este faptul că pe această listă ea figurează cu hramul: „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”. De asemenea, de-a lungul timpului lăcașul de cult apare menționat în conscripțiile anilor 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, excepție făcând anii din perioada 1769-1773 a hărții iosefine a Transilvaniei. În ceea ce privește însă activitatea desfășurată în această biserică aceasta a fost oprită după cel de-al Doilea Război Mondial, deoarece aici în satul Ruda s-a construit o nouă biserică de zid în perioada 1938-1960.
Iar cum v-am obișnuit în lunga noastră călătorie pe la poarta bisericilor din Ținutul Pădurenilor, am vrea și de această dată să vă împărtășim și câteva informații legate de arhitectura bisericii. Vom începe prin a vă spune că biserica a avut mai multe faze ale construcției. Atunci când a fost ridicată, micuța biserică se compunea dintr-o navă dreptunghiulară de dimensiuni medii și un altar semicircular nedecroșat. Pictura edificiului a fost realizată undeva prin anul 1770 de către „popa” Simion Zugravul din Pitești, decorul iconografic a dispărând complet. Tot aici trebuie să menționăm că în faza inițială biserica nu avea un turn-clopotniță. Turnul clopotniță a fost construit abia în anul 1870, când bisericii i s-a mai adăugat și pronaosul tăvănit. Cu toate acestea, sița de pe acoperiș a fost păstrată până în zilele noastre, chiar dacă ea a fost schimbată periodic cu ocazia a mai multor renovări. Chiar dacă biserica este una cât se poate de modestă, altarul său este unul cât se poate de special, atât din punct de vedere arhitectural, cât și visual. Acesta are abscisa semicirculară cu două nișe, în stânga și în dreapta, iar masa din altar este din piatră neșlefuită.
O renovare însemnată din secolul trecut a avut loc în anul 1953, prilej când pereții aflați pe partea de nord și de vest al edificiului au fost consolidați prin patru piloni masivi, iar vechea tâmplă a fost restaurată. Tot cu prilejul acestei renovări a fost reparat și iconostasul de lemn la care s-au adăugat și unele icoane noi. Ultima renovare important a fost realizată între anii 2007-2011 când pereții din piatră au fost consolidați.
Acestea fiind spuse, noi ne luăm rămas bun de la voi, dragi cititori, până săptămâna viitoare când ne vom reîntâlni să vă spunem o altă poveste a unei alte biserici de aici, din Ținutul Pădurenilor.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Postări
0 Comentarii