Poenița Tomii este un sat de mici dimensiuni. Potrivit recensământului din anul 2021 aici mai locuiesc doar 54 de oameni. Sigur, trendul de depopulare nu a ocolit nici această așezare, însă dacă facem o comparație cu celelalte sate din Ținutul Pădurenilor am putea spune că în timp populația de aici a ramas relativ constantă. Mai precis, datele oficiale arată că satul Poienița Tomii a pierdut timp de 10 ani doar 4 locuitori.
Cu toate acestea satul Poienița Tomii are o istorie tare veche. Arhivele ne indică faptul că satul a fost atestat documentar prima dată în anul 1482, însă cu siguranță această zonă a fost locuită mult mai devreme. Fiindcă am amintit de longevitatea acestui sat, trebuie să vă spunem câte ceva și despre doamna Maria Marina – cea mai longevivă pădureancă. La cei 99 de ani doamna Maria îi suprinde mereu pe cei care îi trec pragul prin vitalitatea și pofta de viață de care dă dovadă, prin claritatea mentală, dar și vizuală, cât prin sistemul de valori bine definite, care este atât de ușor de perpeput doar intrând în vorbă cu ea. Din sistemul ei de valori face parte și credința în Dumnezeu, depre care vorbește cu atâta dragoste și blândețe sufletească de fiecare dată când are ocazia.
Că veni vorba despre credință haideți să vă spunem două vorbe și despre biserica din sat. Biserica de lemn din satul Poenița Tomii a fost ridicată în anul 1805. Aceasta poartă hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” și este una dintre cele mai vechi biserici din zonă. Poate vă întrebați cum de se cunoaște anul exact al ridicării bisericii în ciuda vechimii ei. Ei bine, pe piciorul de piatră al prestolului a fost însemnat anul 1805, iar astfel acest an a fost luat în considerere de către istorici drept an de referință al vechimii ei. În ceea ce privește arhitectura, vă putem spune că biserica are planul dreptunghiular, cu absida nedecroșată, de formă pentagonală. Turnul-clopotniță se află amplasat deasupra pronaosului. Acesta este robust și este prevăzut cu un foișor deschis și fleșă evazată. Biserica are o singură intrare, iar în fața acesteia este construit un pridvor din scânduri. Fiind atât de veche, la un moment dat micuța biserică a necesitat unele renovări.
Astfel, în anul 1983 șița clasică a fost înlocuită cu tablă. Cât despre interiorul bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Poenița Tomii, vă putem relata faptul că acesta este placat cu scânduri și astfel nu se poate preciza dacă în trecut lăcașul de cult a fost pictat sau doar împodobit cu xilogravuri. Și acesta poate fi un indiciu al longevității civilizației în această zonă, fiindcă xilogravura sau xilografia a fost folosită încă din Antichitate. Această tehnică reprezintă arta de a grava lemnul, rezultatul ei fiind gravurile în lemn. Revenind însă la biserica noastră de lemn, sigur este faptul că în anul 1807 aceasta a fost decorată cu o impresionantă colecție de icoane pe sticlă. Cu toate acestea, se pare că istoria lăcașului de cult este și mai veche. Mai multe conscripții ecleziastice și tabele ale comisiilor de recenzare din secolele 18 și 19 atestă continuitatea unui lăcaș de cult medieval care a existat în locul actualei biserici. Edificiul medieval a fost menționat și pe harta iosefină a Transilvaniei dintre anii 1769-1773, a cărei datare poate fi coborâtă până la cumpăna dintre secolele 15 si 16, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. Biserica predecesoare a fost, potrivit datelor istorice, rectitorită în 1726, actualul lăcaș de cult preluând de la aceasta clopotul mic.
Așadar, sperăm că toate aceste informații interesante v-au trezit curiozitatea să veniti aici în satul Poienița Tomii, fie să îi faceți o vizită celei mai longevive pădurence, fie să spuneți un Tatăl Nostru în biserica din sat ori fie pur și simplu să faceți o plimbare prin micuța așezare ori prin împrejurimi.
Abonațivă la acest canal și urmăriți pagina www.tinutulpadurenilor.eu pentru noi materiale despre Ținutul Pădurenilor.
Postări
0 Comentarii