Iesirea la Tarina

Acest obicei are loc înainte de începerea recoltării grâului, când întreaga comunitate a satului, avându-l în frunte pe preot, ies în «ţarina » (terenurile agricole din jurul satului) pentru a sfinţi şi binecuvânta recoltele. Totul începe cu o slujbă la biserică, la care participă toată suflarea satului, fiind prezenţi chiar şi cei plecaţi prin alte părţi. Se pleacă, apoi, spre ţarină, sau holdă, ori lan, în fruntea alaiului fiind prapurii purtaţi de feciori. La fiecare răscruce se face câte o oprire, şi se rostesc rugăciuni de/pentru belşug în case, pace, bunăstare şi roade ale pământului. Când se ajunge la ţarină tinerele nemăritate culeg fire de grâu abia înspicat, pe care le împletesc într-o fumoasă şi mare cunună. Respectiva cunună se aşează pe o cruce de la marginea ţarinei şi se mai oficiază o slujbă religioasă specifică pentru belşugul recoltei.