Am considerat să nu ne depărtăm de bucătăria pădurenescă dacă tot de aici am început, căci știți vorba: ,,la plăcinte înainte...", atunci mergem și noi înainte cu un nou cuvânt din aceeași serie cu care v-am obișnuit în fiecare miercuri și anume: ,,curpător".
La o primă vedere cuvântul nu ne spune nimic, dar parcă suna totuși a ceva dur. Da, este vorba despre un lopari. Însă nici acest cuvânt nu ne spune ceva deosebit. Vorbim despre două cuvinte, ambele folosite în Ținutul Pădurenilor ce desemnează același lucru și anume, tocătorul ce îl folosim în bucătărie.
La Pădureni era confecționat din lemn în forma pătrată sau dreptunghiulară, având diferite dimensiuni, cu colturi frumos rotunjite, cât și diferite grosimi, în funcție de folosință.
Pe langa produsele ce urmau tocate (diverse legume), tăierea și preparare cărnii, în tradiția pădurenescă întâlnim și un curpător rotund cu coadă ce servea la întinderea aluatului și împachetarea vestitelor plăcinte pădurenești.
Poate că pare ciudat că într-o regiune, am spune relativ mică există mai multe denumiri ale aceluiași obiect (Ruda-curpător, Bunila-lopari, localități aflate la nici 10 km. distanță), însă acest fapt este un plus în autenticitatea și particularitatea fiecărui sat din cadrul aceluiași Ținut.
Vă poftim cu drag să vedeți cum se toacă legumele pentru o zamă pe lopadie la Bunila și cum se întind plăcintele pe un curpător la Ruda.
0 Comentarii