Vă aduceți aminte de șpoar; pe plita acestuia fierbea adesea o oală, nu sub presiune sau închisă ermetic, ci pur și simplu acoperită cu un fegeu. Capacul oalei cunoscut de noi astăzi, atât metalic, cât și din sticlă, la pădureni se numește fegeu.
Fegeul era un capac de oală metalic, rotund, cu diametre diferite, în funcție de oală, ce deservea la acoperirea acesteia în momentul fierberii, dar și de protecție în restul perioadei cât mâncarea stătea în oală. Tot fegeul acoperea și pleul (cum era numita oală în care se ținea în unsoare carnea peste an) fiind cu o formă dedicată pentru a închide cât mai bine.
Ne punem întrebarea de unde procurau pădurenii aceste fegee ? Unii am spune simplu, din târguri, însă să știți că pe lângă aceste târguri, în pădurenime aveam vânzători ambulanți ce aduceau cele de trebuință unei gospodine (oale, tacâmuri, haine...). Plata se făcea în troc, adică la schimb cu alte bunuri ce puteau compensa valoarea unei oale cu fegeu; de obicei, oua, lapte, carne, dar cel mai adesea nuci, ce trebuiau să umple oala cu fegeu de 3-4 ori, după cum era tocmeala.
Pe lângă fegeul rotund și frumos modelat, mai întâlnim și unul atipic am spune și anume o bucată de tabla ce acoperea oala în care se fierbea lătura la porci.
O alta întrebuințare a fegeului o reprezenta și stoarcerea apei în care au fiert diverse alimente, adică, nu se folosea o sită anume sau un capac special cum avem astăzi, ci se ridica fegeul un pic de la margine și așa se storcea apa de pe alimente (cartofi pentru piure, spaghete...).
Sper că v-am făcut poftă de o supă fiartă în tihnă pe o găină bătrână sau poate de o tură de macaroane cu brânză, lapte, nuca sau de o porție de cartofi păpăliti așa sub fegeu.
Dumnezeu să vă ție!
Va așteptăm la Pădureni!
0 Comentarii