Chiar dacă a trecut vremea colindelor, căci aici ne zboară gândul, la o scurtă căutare putem găsi în acest cuvânt atât o parte din refrenul unei colinde, cât și o componentă din latinul cuvântului Aleluia. Până aici parcă nu se leagă nimic cu Ținutul nostru drag, însă de aici pornim în unicitatea omonimiei cuvântul, în sensul atribuit de pădureni, ce înseamnă pentru noi cei de astăzi cuptorul din cadrul sobei.
Lerul este un corp paralelipiped dreptunghic format din tablă cu ușa la un capăt încadrat într-o ramă de cornier pentru a putea fi scos din soba spre curățate sau înlocuire. Este folosit pentru coacerea diverselor alimente, aici amintim, micile dulcegării tradiționale: cozonac, ștrul, pup cu măr sau brânză; cât și alimente de baza: malai, cartofi, bureți, poame; iar după dispariția cuptoarelor și pâinea.
Față de cuptoarele cunoscute de noi astăzi, atât electrice cu o coacere prin suflarea aerului, cât și pe gaz, prin căldura emanată de arderea gazului, lerul are, am putea spune fără să exageram, coacerea cea mai sănătoasă. Procesul de coacerea este realizat datorită temperaturii ridicate a fumului ce înconjoară construcția noastră metalică, însă fără a pătrunde nimic toxic acolo.
Ca să poți coace ceva în ler însă, trebuia să ști să faci focul. Pădurencele aveau un termostat al simțului bazat pe cantitatea de lemn introdusă și esența acestuia; se folosea adesea pentru pâini și cozonac ce necesitau o temperatură mai mare lemnul de prun, iar pentru cele dulci diverse sortimente; mălaiul însă avea un tratament special, el se cocea cu jarul din soba pentru a face acea crustă (sigur vă amintiți, o minunăție, îți lasă gura apă doar când te gândești).
În iernile geroase, specifice Ținutului Pădurenilor, lerul devenea locul în care se ascundeau picioarele înghețate, cât și pisicile friguroase.
O folosință, am putea spune atipică, sa întâmplat în unul din satele de pe culme, unde lerul a fost folosit și pe post de incubator copii. Povestea pe scurt sună cam așa: un copilaș al unei tinere familii, venit înainte de vreme, într-o perioadă în care tehnica medicală nu era atât de avansată, iar posibilitățile materiale mai reduse, este pus în ler și ținut acolo la o oarecare temperatură constantă (cu ușa deschisă bineînțeles), hrănit la sânul mamei, ajunge astăzi un bărbat în toată firea. Deci lerul a fost folosit de Pădureni și în tehnica medicală.
Sperăm că am reușit să vă purtăm un pic prin timpul de mult trecut, și să vă întoarcem în căsuța de lemn pădurenescă unde v-ați cuibărit cândva cu drag la gura lerului, dar mai ales că ați simțit mirosul atâtor bucate coapte.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu la toți!
Vă așteptăm la Pădureni!
Rubrica Dictionar al pădurenilor este realizată de Andrei Lucaci
0 Comentarii