Sigur că pădurenii nu dispuneau de o așa mare diversitate de alimente de post cum găsim astăzi, însă ceea ce reușeau să-și gătească era mult mai sănătos decât orice alt aliment cumpărat. Putem spune că sănătatea postului și a alimentelor, pe lângă muncă și credință, i-a ajutat pe pădureni să atingă vârste onorabile și i-a protejat de boli.
Ne vom opri astăzi asupra unui fel de mâncare pregătită în post și anume: ,, pupi pe laboș" sau cum ii cunoașteți dumneavoastră : gogoși; mai exact asupra ,,laboșului".
Laboșul este o oală de diferite dimensiuni, în general din fontă, sau metal mai gros, emailat, ce se punea direct pe foc uneori, dacă nu fierbea bine plita de la șpoar, înlăturându-se ,,cărigile" și astfel ajungea foarte ars pe exterior încât făcea un fel de scoarță.
În acest laboș se punea ulei și se preparau pupii pe laboș. Acești pupi pe laboș reprezentau desertul pentru cosași sau oamenii de la lucrul câmpului, o mângâiere dulce în post, dar și pomana ce se dădea pentru cel răposat în priveghi; putând fi simpli, cu măr, brânză sau dulceață; acoperiți sau nu cu zahăr; tăiați adesea cu un cuțit în forme patrățoase sau la mare artă cu gura unei căni.
În speranța că v-am făcut poftă de pupi pe laboș aburind, umpluți după placul fiecăruia; vă așteptăm la pădureni!
Post cu folos!
Doamne ajuta!
Rubrica Dictionar al pădurenilor este realizată de Andrei Lucaci
Răsfoește dicționarul pădurenilor
0 Comentarii