Ținutul Pădurenilor e un mic colțișor de Românie, care a avut mereu farmecul să aparte. A avut mereu portul său popular unic, datinile și tradițiile moștenite de la daci, graiul său arhaic și pământul său plin de daruri. Legătura omului cu natura, este aici una dintre cele mai sincere și autentice, legătură ce se păstrează până în zi de astăzi. Pădurenii, au avut mereu grijă să se fălească cu rădăcinile lor, iar pe parcursul timpului tot ce le-a fost dat au încercat să aducă spre beneficiul lor. Așa și cu pământul lor strămoșesc – au încercat să înmulțească roadele lui sub diferite forme. Astfel, pe parcursul istoriei am putut observa o tranziție de la meseriile și ocupațiile lor rudimentare ce țin de agricultură și creșterea animalelor, la toate activitățile ce țin de minerit, încercând astfel să înmulțească talantul ce le-a fost dat și anume zăcămintele de fier.
Așadar, pădurenii încă din moși-strămoși au fost foarte iscusiți în extragerea și prelucrarea minereului de fier, mărturie fiind astăzi diversitatea de obiecte și unelte specifice acestui meșteșug, ce au fost găsite aici, pe teritoriul Ținutului Pădurenilor. Se pare că încă de pe vremea dacilor zăcămintele de fier din Ghelar, Teliuc și împrejurimi au fost exploatate cu multă măiestrie. Oamenii de aici aveau tehnicile lor prin care exploatau fierul. Ei săpau gropi sau mici cariere la zi, iar foarte rar săpau galerii în coastă. În timpurile cele mai îndepărtate, strămoșii pădurenilor aveau două metode folosite pentru extragerea minereului de fier. Prima metodă consta în dislocarea rocilor prin diferența de temperatură, iar apoi săparea se făcea fie cu dalta și ciocanul. Ori cu sapa și târnăcopul. Pe atunci transportul de minereu se făcea cu niște coșuri care erau cărate în spate de către oameni ori de către animalele lor.
Pe teritoriul comunei Ghelar s-au descoperit importante zăcăminte, iar siderita extrasă din minele de aici a fost și este un minereu foarte bun pentru fabricarea oțelului. Pe de altă parte, limonita era excelentă pentru obținerea fontei cenușii, atât de necesară turnătoriilor, unde lucrau oameni dintre cei mai calificați. Ocuparea Daciei de către romani a fost din punct de vedere al acestui meșteșug un lucru extrem de benefic, extragerea minereului fiind chiar și după retragerea romanilor o tradiție care a cunoscut atât perioade de progres, dar și regres. Mai mult decât atât, în anul 1895 a fost descoperit la Ghelar, în Valea Caselor un cuptor pentru topirea minereului, aflat în vecinătatea sursei de minereu. Tot din secolul IX au mai fost descoperite aici urme a altor 3 cuptoare folosite pentru topirea minereului, unul dintre ele fiind chiar dărâmat și reconstruit în una din sălile de exponate tehnice ale celebrului British Museum din Londra. Acest celebru cuptor a fost considerat de către specialiști un real progres față de cuptoarele cu vatră deschisă găsite în Teliuc, de exemplu. Locul descoperiri lui însă ne-a furnizat mai multe indicii despre desfășurarea acestui meșteșug. Faptul că în apropiere a fost găsită o cantitate însemnată de zgură, este o mărturie că aici au existat mai multe cuptoare, care au funcționat o lungă perioadă de timp.
Iar cu asta, sperăm că v-am făcut curioși să aflați istoria mineritului în comuna Ghelar, dar și în întreg Ținutul Pădurenilor, căci această ocupație veche de când lumea aici, reprezintă pentru localnici o tradiție, dar și un mod de viață.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Sursa:________________________
Alexandru Vlad, Monografia Comunei Ghelar, Editura Emilia, p 229-232
Postări
0 Comentarii