Alun- un sat vechi, la fel de vechi ca si tradițiile de aici, dar și precum biserica sa. „ Satul de marmură„ , sau „satul înmărmurit„ așa cum ii se mai spune, are pe teritoriul său, pe lângă zăcămintele de marmură, și cea mai veche biserică din întreg Ținutul Pădurenilor, biserică despre a cărei istorie vă vom povesti astăzi.
Potrivit datelor istorice, micuța biserică de aici, din satul Alun, comuna Bunila este una din cele mai vechi biserici din ținutul nostru, etnograful Traian Vuia, relatând în scrierile sale despre construirea lăcașului de cult ce datează acum aproximativ șapte sute de ani. Spre deosebire de bisericile menționate în articolele anterioare, acesta este inclusă în actuala listă a monumentelor istorice. Actualul lăcaș de cult datează conform datelor istorice din secolul al XVII-lea, fiind construit, după cum spun istoricii, pe locul unei vechi biserici din Evul Mediu.
De la predecesoarea ei medievală, biserica ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a preluat forma arhaică, unele bârne, cât și Liturghierul slavon al călugărului tipograf Macarie, care este și prima tipăritură făcută pe pământ românesc și care are drept dată de referință, ziua de 10 noiembrie 1508. De asemenea, atestarea vechimii sale este dată și de menționările sale în tabelele conscripțiilor din 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1828-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).
Turnul-clopotniță al bisericii este mai puțin înalt în comparație cu cele ale altor biserici. Acesta împreună cu pronaosul sunt construcții ceva recente. Potrivit datelor, aceste schimbări au fost marcate de achiziționarea clopotului mic, turnat în anul 1713. Mai mult decât atât, nava a fost alungită spre vest, troița, aflată odinioară la exterior, fiind încorporată în biserică. Din vechea deschidere de pe latura nordică nu a rămas decât cadrul ușii. Acesta este împodobit cu cu rozete, având un profil sculptural tip “frânghie”. De asemenea, întâlnim același tip de decor și la alte două uși: ușa actuală dinspre sud și cea dinspre nord, care între timp a dispărut.
Cât despre alte date de natură arhitecturală, vă putem spune că planul bisericii este unul dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală, cu patru laturi. Acoperișul bisericii este unul înalt, cu pante mari, fiind și în ziua de astăzi acoperit cu șiță. Tot cu șiță este acoperită și clopotnița.
Cu siguranță mulți dintre voi sunteți curioși de pictura din acest vechi lăcaș de cult. Ei bine, pictura a fost realizată undeva în secolul al XVIII-lea, fiind opera a doi meșteri zugravi diferiți, însă doar autorul tâmplei este cunoscut -Ion Zugrav din Ardeu, iar asta datorită faptului că numele său este scris pe o icoană a “Maicii Domnului Hodighitria”. Cu timpul însă, după ce pictura inițială s-a degradat din ce în ce mai mult, toți pereții bisericii au fost decorați cu xilogravuri. O cauză a degradării picturii este și tăierea tâmplei după mijlocul secolului al XVIII -lea. Astfel, în tâmplă a fost decupat un gol semicircular în cadrul căruia se profilează trei cruci și trei pilaștrii. Potrivit documentelor, ultimele două renovări majore ale lăcașului de cult au avut loc în anii 1782 și 1967-1968.
Acestea fiind spuse, dragi cititori, am mai trecut în mica noastră revistă de istorie a ținutului nostru încă o biserică, pe cât de veche, pe atât de bogată în elemente arhitecturale ce o etichetează astăzi și drept monument istoric.
Nicu Jianu, Marcel Lapteș, Biserici de Lemn din Județul Hunedoara, Editura Corvin, Deva, 2004, p 37
https://ro.wikipedia.org/wiki/
https://www.biserici.org/
https://ziare.com/deva/stiri-
https://zhd.ro/eveniment/
Postări
0 Comentarii