Chiar dacă vremurile se schimbă și timpul pare că trece din ce în ce mai repede, sărbătorile mari creștin-ortodoxe își păstrează rânduiala profundă în familiile românilor. „Cei 40 de Mucenici” este sărbătoarea care ne aduce aminte tuturor de copilărie și de mucenicii pregătiți de bunicile noastre. Poate acesta este și secretul popularității acestei sărbători – gustul copilăriei
.
Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia sunt prăznuiți în fiecare an pe data de 9 martie. Aceștia erau soldați creștini care făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Ei erau de origine română, greacă și armeană, iar potrivit izvoarelor istorice, au trăit în vremea împăratului roman Licinius, care a domnit între anii 308-324 după Hristos. Povestea ne spune că Agricola, guvernatorul Armeniei, a aflat despre credința lor în Dumnezeu și i-a obligat să se închine idolilor. Soldații au refuzat să facă acest lucru și, drept urmare, au fost închiși în temniță timp de opt zile și bătuți cu pietre. Ei au primit semne divine care le-au întărit și mai mult credința.
Văzând că dreapta credință a soldaților era neclintită după aceste chinuri barbare, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. Textele bisericești ne relatează că, la miezul nopții, unul dintre cei 40 de Mucenici a ieșit din apă din cauza gerului și, alergând spre baia caldă pregătită de cei care slujeau idolilor, a murit. Cei rămași să îndure frigul au început să se roage: „Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru! Ușurează-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine.” În urma rugăciunii lor, apa din lac s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra Mucenicilor. Atunci, unul dintre soldații care stăteau de pază, spunând că și el este creștin, s-a aruncat în apă, fiindcă una dintre cele 40 de cununi nu avea pe cine să se așeze. Văzând că cei 40 de Mucenici au fost scoși din lac, guvernatorul a ordonat apoi să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Dintre aceștia, doar un singur Mucenic a supraviețuit torturii, iar restul au murit din cauza chinurilor. Mai apoi, trupurile lor au fost puse într-un car pentru a fi duse spre ardere și aruncate în lac. Tot textele bisericești ne relatează că Meliton, singurul supraviețuitor, nu a fost pus în car de către oamenii guvernatorului, însă mama sa, știind că restul cofraților săi aveau pregătită împărăția cerurilor, și-a luat fiul în brațe și a mers cu el să-l pună în car. Din păcate, el a murit pe drum, chiar în brațele mamei sale.
Am început articolul nostru de astăzi cu ideea că această sărbătoare este populară în țara noastră și datorită gustului copilăriei. În cinstea lor, gospodinele fac 40 de colaci numiți „sfinți”, „mucenici” sau „bradoși”. Rețeta și denumirea lor diferă de la o regiune la alta. De exemplu, în Dobrogea și Muntenia, mucenicii sunt mici și sunt fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, apa simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Moldova, mucenicii au forma cifrei 8 și sunt copți din aluat de cozonac, iar mai apoi sunt unși cu miere și cu nucă. Ei sunt mult mai mari decât cei din restul regiunilor. Potrivit datinilor creștin-ortodoxe, mucenicii sunt duși la biserică pentru a fi binecuvântați, ca mai apoi să fie mâncați de întreaga familie.
Așadar, dragi cititori, sperăm că articolul de astăzi v-a ajutat să înțelegeți mai bine povestea din spatele mucenicilor pregătiți de gospodine și a sărbătorii închinate celor 40 de Mucenici din Sevastia, prăznuită pe data de 9 martie.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Surse:
0 Comentarii