An de an, zilele de primăvară au o dublă semnificație. Ele ne bucură cu renașterea naturii, care îmbracă haine verzi și capătă miresme dintre cele mai interesante ale florilor, dar marchează și începutul Postului Paștilor.
Acesta este cel mai lung, dar și cel mai aspru dintre posturile de durată din calendarul creștin-ortodox. Cei mai mulți dintre credincioși, fie că locuiesc la oraș sau la sat, îl cunosc încă din copilărie sub denumirea de Postul Mare sau Postul Paștilor.
Că veni vorba despre oraș – știați că, potrivit statisticilor, în mediul urban doar 4 din 10 persoane țin post?
Cu toate acestea, fie că întrebăm enoriașii din sate sau din orașe, toți știu că perioada postului este un timp de pregătire, atât trupească, cât și sufletească, înainte de Sărbătoarea Învierii Domnului. Pentru credincioși, această perioadă este, de fapt, o călătorie spirituală și o evoluție interioară către Dumnezeu, dar și către sine.
Postul Mare are o istorie interesantă. În primele trei secole ale creștinismului nu exista o unitate în ceea ce privește durata și modul de postire. Așadar, chiar dacă folosim astăzi termenul general „credincioșii ortodocși”, felul în care aceștia posteau nu era unul uniform. Unii posteau o singură zi – Vinerea Patimilor, alții două zile – vineri și sâmbătă înainte de Învierea Domnului. Alte variante de post durau trei zile sau o săptămână. Cea mai apropiată de forma actuală era varianta care includea șase săptămâni de post înainte de Paști.
Ulterior, ortodoxia a adoptat o variantă mai unitară a postului. Astfel, sfârșitul secolului al III-lea a marcat împărțirea Postului Mare în două perioade distincte, cu denumiri proprii: Postul Păresimilor (sau Patruzecimea) și Postul Paștilor. În această formă, Postul Păresimilor ținea până la Duminica Floriilor și avea o durată variabilă, în timp ce Postul Paștilor – postul pascal – avea o durată fixă de o săptămână, de la Duminica Floriilor până la Praznicul Învierii Domnului. Denumirile de Patruzecime sau Păresimi, deși mai puțin cunoscute, mai ales în mediul urban, amintesc de cele 40 de zile și nopți în care Iisus Hristos a postit și s-a rugat în pustiu.
Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, a avut o importanță deosebită în stabilirea unor date și rânduieli comune pentru Postul Mare, fixând durata acestuia la 40 de zile. În Canonul 5 se precizează că postul de 40 de zile se încheie întotdeauna vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr. Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt considerate praznice deosebite. Ultima săptămână – Săptămâna Patimilor – este caracterizată de un regim de postire și mai aspru. Așadar, pe lângă cele 40 de zile, există încă opt zile de post, care sunt incluse tot în Postul Mare, dar care implică practici și rânduieli bisericești specifice.
În încheiere, dragi cititori, sperăm ca prin aceste câteva rânduri dedicate Postului Paștilor să vă fi adus puțină lumină în gând și în suflet, în legătură cu această perioadă specială ce precede Sărbătoarea Învierii Domnului.
Autor: Georgiana-Mariana Balan
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Surse:
https://www.crestinortodox.ro/post/postul-sfintelor-pasti-99215.html
Imagine: Copilot
0 Comentarii