PORTUL FEMEIESC în Ținutul Pădurenilor




 Despre cămașa pădurenească pentru femei putem să spunem ca este cel mai complicat costum cu foarte multă cusătură cu arnici (aici ne referim atât la partea superioară cât și cea inferioară a costumului).

De obicei costumul este cusut pe pânză albă , țesută în două ițe, din cânepă sau bumbac alb.

Croiul cămășii este din forme drepte, respectiv dreptunghiuri sau pătrate care se asambleze iître ele prin încrețitură sau coaserea părților între ele.

Foto: Radu T

Cămașa se compune din două părți, respectiv poale (partea de jos- fusta) si ciupeag ( partea de sus – bluză).

Fiecare parte este croită din mai multe părti, respectiv:

 

-poalele sunt croite din 2 lați uniți între  ei prin 2 clini. Pe poale se coase 5 chei(cei) sub formă de șiruri verticale, paralele cu lățimea cusăturii variabilă între 4 și 10 cm, cu diverse modele ( flori, frunze, ) cu arnici (bumbac) negru. "Ceile" trebuie sa vină până spre jold pe cele două părți laterale ale poalelor. Intre "cei" se lasă o distanță de 15 – 20 cm, astfel încât să poată fi încrețite, mai precis plisate.

Partea de jos, respectiv lângă tiv, se coase tot cu arnici negru sau mătasă albă cu modele florale sau geometrice, acestea find cusute cu arncici în diverse culori, de lățimea a 2 cm o cheiță mică, orizontală, respectiv perpendicular pe chei. Poalele se termină in partea de jos cu ciptă crosetată din ață din bumbac alb, care poate fi ștrincănită (dantelă lucrată pe o singură parte cu modele geometrice) sau cu colțișori.

Ciupegul se compune din mâneci, 2 foi in față și foaia din spate( egală cu cele 2 foi din față), precum și  gulerul cu ajutorul căruia se incheie cămașa la gât. De asemenea, la mâneci , in partea inferioară se mai folosesc 2 gulere (unul pt, fiecare mânecă) pentru a increți mâneca cu fodori.

Maneca coscutum fata 
Foto: Iulia Anamaria (Conea Simiuc)
               Mânecile sunt croite drepunghiular, se coase mâneca incepând din partea inferioară o cusatură de aproximativ 40 – 45 cm lungime pe fiecare mânecă. Lățimea diferă in functie de model, intre 20 -30, cm, iar pe  merginea cusăturii dispre piept obligatoriu se coase o altiâă de lațime aprox, 2cm. Mânecile șe termină la partea inferioară cu  fodori (colțișori cusuți cu arnici și ciptă de aceeiași culoare cu arniciul cu care s-a cusut mâneca. De  menționat, cămașa se coase cu arnici roșu pentru fete și femei tinere sau cu arnici negru pentru femei mai in vârstă. Mânecile se incretesc in prtea inferioară cu fodori, peste incretitură, lată de 2 cm, se prinde gulerul.

 Cămașa din portul popular femeiesc din Ținutul Pădurenilor este lungă până la glezne (ca o rochie), având două părți cusute împreună și anume partea de sus care se numește „foi„, „foaia cămeșii„ sau „șupeji„ și partea de jos numită „poale„.

Să vedem însă mai exact și cum este cusută fiecare parte. Ei bine, „ foaia„ este alcătuită din trei bucăți de pânză doă pentru „ foii„ din față și una pentru „ foii„ din spate „Mâneșile„ sunt și ele făcute din alte două bucăți mai lungi de pânză, iar peticele mai înguste care sunt tăiate în lungimea pânzei folosesc la „guler„ , respectiv la „ gulerul la pumnași„ și la „fodorii„ de la capătul de jos al mânecii.

Dar oare cum sunt croite poalele? Ele sunt alcătuite din trei bucăți lungi. „Un lat de poale„ va forma partea din față, , iar „latul din spate„ va forma evident partea din dos. A treia bucată de pânză , adică al treilea „lat de poale„ este la rândul ei tăiată în alte bucăți mai mici numite „clini„, acesția fiind cusuți pe latul dinainte și cel din spate pentru a încheia poalele.

O particularitate a costumului popular femeiesc îl reprezintă motivele, așa că haideți să vedem ce simbolistică au ele și cum sunt anume dispuse pe cămașa pădurencei. Ele se regăsesc pe „guler„ , „gura cămeșii cu pene„ din față, pe „răndurile„ de pe cele două mâneci cât și pe gulerele„ și „fodorii„ din capătul de jos al fiecărei mâneci. Principalul motiv al costumului popupar pădurenesc este cusut pe mânecile cămășii, constituind „rândurile„ parte cusută la arnici de jos în sus, în formă de șiruri asemănătoare cu coloana infinitului. Am vrea totuși să insistăm asupra părții superiare a mânecii, care de-a lungul și paralel cu „rândurile„, are o fâșie îngustă tot decorată cu motive cusute, denumite „alciță„, „altiță„ și „p-altiță„. Respectând principiul simetriei, și partea de jos a mânecii are trei părți „crețurile„, „gulerul mânecii„ și „fodorii cu pene„.

Iar dacă am terminat cu partea de sus a cămășii, putem continua liniștiți cu poalele, care la rândul lor au niște elemente tare interesante în ceea ce privește motivele. Cu „ șipta„ se termină poalele, alternând însă cu „rânduri„ verticale, scurte, lungi și înguste. După cele prezentate mai sus putem trage o singură concluzie, că cea mai importantă parte din cămașă o reprezintă partea cu motive lucrate manual, în deosebi „rândurile„ de pe mâneci. Chiar dacă nu au finețea cusăturilor din Muntenia și din Banat de exemplu, motivele din dragul nostru Ținut al Pădurenilor se remarcă prin desenul rigid și geometric, cu sublinieri puternice în desen, culori și relief, detaliu ce își are însuși simbolistica în traiul greu și truda locuitorilor din Pădurenime. Elementele de bază sunt nouă la număr „steaua„, „„pizarul„, „tri„, „spicul de grau„, pup„, „heli cu patru ochi„, „heli cu patru ochi și cârlige„, și „budina„ Frumusetea motivelor de pe partea lucrata manual constă tocmai prin combinarea acestor elemente de bază.

Iată cu după ce am terminat și cu descrierea cămășii, ajungem însărșit și la „oprege„. Aici o mare atenție este cuvenită ordinii în care pădureaca se leagă cu ele. Prima dată ea începe cu cel din spate, care poartă denumirea de opreg, legându-se apoi cu cel din față , numit cătrânță. Țesătura opregului este din păr de  lână, iar culoarea este obținută în urma vopsirii cu o soluție făcută din coji de arin. În partea de jos și lateralele, acesta este tivit cu fire scoase și  cu dantelă, opregul din spate fiind mereu mai lung decât cel din față respecyiv cătrânța.

Cătrânța este din postav negru impodobită lateral și în partea de jos cu cârnele și terminată cu dantelă de jur împrejur. Atât dantele cât și cârnelele sun viu colorate, predominând roșu, verde , albastru.

Continuăm cu „brășirea„, cu care pădureanca se leagă în talie. La fel ca și opregele și aceasta este țesută la război, din păr de lână, viu colorată. Peste ea vine apoi un brâu, tot din lână însă mai lat.(ori brâu ori brăcire). La diferite evenimente și sărbători, mai regăsim în portul popular pădurenesc al femeilor și „balțul„. Acesta este alcătuit din bucăți lungi din piele, decorat cu ținte de cositor, iar pe sub acesta pădureanca poartă de jur imprejurul taliei „zale„ de aramă de care atărnă chei. Nevestele tinere și fetele mai poartă la gât mărgele și la piep o „latiță cu colț și o „salbă cu libre„


Detaliu cojoc
Foto: Iulia Anamaria (Conea Simiuc)

Într-un final ajungem cu descrierea noastră și la încălțăminte. Femeia pădureancă iși mai întâi „colțunii„ (sau tolobonii)  din lână iar apoi încalță mândrele opinci.


0 Comentarii