 |
| Foto: Adina Toma |
Îmi amintesc de duminică când am făcută lăsata secului de carne pentru postul Paștelui și am observat o ustensilă utilizată de pădureanca noastră cu care ne-a servit supa de pe acea găină bătrână pe care o pomenisem în cadrul unui articol anterior. Am spune cu toții în cor că a fost folosit un polonic, însă pădurenii îi spun ,,cauc".
Caucul reprezintă acel vas mic metalic emailat sau de lemn prelungit cu o coadă mai lungă având diferite dimensiuni în funcție de întrebuințare. Primele modele erau cele din lemn, prelucrate cu măiestrie de meșteri populari, însă cele mai cunoscute sunt cele metalice, smălțuite. În casa gospodinei se regăseau deobicei 3, de trei dimensiuni diferite și anume: unul mic, ce reprezenta exact cantitatea suficientă pentru o scovardă (clătită) ce urma a fi întinsă în tigaie; unul mijlociu ce servea pe toată lumea la masă din oala cu bunătăți; și unul mai mare ce muta adeseori mâncarea din oală în găleata ce urma să ajungă la muncitorii de pe câmp.
 |
| Foto: Adina Toma |
Caucul reprezenta o ustensilă necesară în cadrul bucătăriei pădurenești și ocupa un loc de cinste fiind agățată într-un suport lângă alte ,,ajutoare" de soi.
De la acest cauc pădurenii au adus și ideea de a tine mâinile ,,căuș", adică una langa alta pentru a forma din ele un cauc în care primeau mai mult; adică, un pădurean nu-ți spune întinde mâna să-ți dau, ci ,,ține mâinile" în această formă de căuș.
Dărnicia și ospitalitatea sunt caracteristici ale pădurenilor pe care va invităm să le descoperiți.
O zi binecuvântată!
Va așteptăm la pădureni!
Rubrica Dictionar al pădurenilor este realizată de Andrei Lucaci
0 Comentarii