Iată-ne la sfârșit de primăvară calendaristică când am scăpat parțial de lucrul pământului și putem admira cum cresc toate, cum își scutură floarea pomii, cum canta cucul și multe alte minunății de la pădureni.
Era să uit, la voi sau prins ultonile ? Acum este un moment prielnic pentru a vedea acest lucru.
Ce sunt ultonile ? Așa m-au întrebat și la piață.
Ultonile sunt acei pomi de 2-3 ani, altoiți pe un diferit port-altoi, sau nealtoiți, ce se găsesc de vânzare.
Pădurenii fiind oameni ai muntelui, ce nu coborau atât de des la oraș, obișnuiau fie să caute în diferite locuri unde se știa că se află pruni de calitate, fie aplicau meșteșugul altoitului, aducând de la un vecin crenguța din soiul dorit. Pentru a nu lucra în nesiguranță, se altoia deobicei pe un port-altoi chiar în marginea pădurii sau unde se găsea, urmând abia în toamnă, după ce se prindea să fie mutat acasă.
Ultonile erau tratate cu mare grijă fiind adeseori învelite pentru a fi protejate de rozătoare, sau de oile ce iernau acasă, primind uneori și câte un stimulent cu îngrășământ de grajd.
Ultoanea purta un loc de cinste și în ritualul nunții, mirii ducându-i apă, în virtutea faptului că așa să înflorească și să rodească căsnicia loc ca și acea ultoanea tânără.
Baza unei ultoane reprezenta locul cel mai curat dintr-o gospodărie, aici se îngropau părți de anafură, paști ce s-au mucegăit, sau apă cu care se spălau vasele în care au fost lucruri sfinte, chiar și apă din baia unui copil.
În speranța că am mai învățat ceva nou și de această dată, așteptăm să ne spuneți cum stați cu ultonile.
Până la o următoare întâlnire, rămâneți cu bine!
Va așteptăm la Pădureni!
Rubrica Dictionar al pădurenilor este realizată de Andrei Lucaci
0 Comentarii