Furnalul de la Govajdia - A doua perioadă de exploatare

 Furnalul de la Govajdia - Contructie și modernizare - Prima perioadă de exploatare  - Renovarea - Materia primă și producția de fontă


Anul 1837 aduce cu sine un nou eveniment notabil în industria din Comitatul Hunedoarei, și anume avariera funalului de la Toplița, care defapt a fost lozul câștogător pentru furnalul de la Govăjdie. Lipsa de fontă de la atelierele din zonă a fost repede luată în considerare de către Tezaurariatul și Administrația domeniului Hunedoara. Astfel după o analiză amănunțită a furnalelor de la Govăjdia și Toplița, toți cei din conducere au votat în unanimitate reovarea furnalului de la Govăjdia. 

 

Astfel, lucrările de renovare au înceut de grabă și s-au finalizat în ultimele zile din septembrie 1838. De la renovarea clădirii funalului, la restaurarea sistemului de aducțiune pentru furnal și halele anexe, la montarea noilor roți hidraulice pentru intalatii, până la montarea suflantei de tip Debreczeny, toate acestea au fost efectuate cu multă sârguință și repeziciune pentru ca furnalul să poată fi pus în funcțiune pe data 15.11.1838. În următorul anul conducerea furnalului a acordat o deosebită atenție atât modernizării procesului de producție, cât și la  reducerea consumuli de mangal prin creșterea parametrilor aerului insuflat. Pentru a pune și mai bine în valoare avantajele creșterii temepraturii aerului insuflat în anul 1839 se aprobă de către Tezaurariat un nou buget in valoare de 1333 forinți și 50 crețari pentru a extinde clădirea cu 2.85 m. Încă un pas spre o modernizare acerbă a furnalului de la Govăjdia a fost făcut în anul 1840 când s-a pus în funcțiune un preîncălzitor de tip Calder. De asemenea, simultan s-au efectuat și teste de prăjire a minereului în vederea creșterii valorii metalurgice a încărcăturii metalice, fiind utilizat în acest scop gazul din furnal.  O premieră o constituie și construirea primei căi ferate înguste în anul 1841 pentru a îmbunătății transportul minereuluyi feros chiar la gura furnalului. Această cale ferată avea lungimea de 246,8 m. Implementarea rapidă a acestor măsuri de modernizare a făcut ca producția de fontă să crescă uimitor de tare la Govăjdie. Pentru a vă putea face o idee, în anul 1840 se produceau 1492 tone de fontă, iar doi ani mai târziu, în anul 1842 pruducția acesteia ajunsese deja la 1786 tone.

 

În cele din urmă, în perioada 1850-1860 furnalul de la Govăjdia a suferit diverse renovări și îmbunătățiri constitutive. Anul 1871 este unul dintre anii de glorie ai  producției de fontă, aceasta ajungând la 5605 tone. Opt ani mai târziu funalul suferă modificări majore. El a fost domolat, iar apoi reconstruit cu pereți subțiri și cuvă liberă, iar vatra a fost înălțată cu un 1 m, în timp ce diametrul gâtului s-a mărit și el cu 1,7 m. Între anii 1881-1886 producția de fontă a variat între 4600-5700 de t/an, urmând ca în perioada 1886-1888 furnalul să fie oprit, datorită crizei economice majore.  Anul 1889 este anul cel mai important pentru producția de fontă, care își atinge astfel apogeul și ajunge la 8800 tone. Începutul secolului următor aduce cu sine și revovări de amploare pentru furnalul de la Govăjia. În anul 1903 se efectuaeză revovări de proporții, iar volumul util este mărit cu aproape 50 m3

 

 Anul 1919 vine cu o surpriză pentru conducerea furnalului, Uzina de la Hunedoara trecând în patrimonul statului român. De atunci și până în anul 1924 furnalul a mai funcționat, ca mai apoi să fie orpit definitiv, el mai fiind utilizat doar pentru experimente.

 Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România


Furnalul de la Govajdia - Contructie și modernizare - Prima perioadă de exploatare  - Renovarea - Materia primă și producția de fontă


Etichete:      

0 Comentarii