Furnalul de la Govajdia - Contructie și modernizare - Prima perioadă de exploatare - Renovarea - Materia primă și producția de fontă
Anul 1837 aduce cu sine un nou eveniment notabil în industria
din Comitatul Hunedoarei, și anume avariera funalului de la Toplița, care
defapt a fost lozul câștogător pentru furnalul de la Govăjdie. Lipsa de fontă
de la atelierele din zonă a fost repede luată în considerare de către
Tezaurariatul și Administrația domeniului Hunedoara. Astfel după o analiză
amănunțită a furnalelor de la Govăjdia și Toplița, toți cei din conducere au
votat în unanimitate reovarea furnalului de la Govăjdia.
Astfel, lucrările de renovare au înceut de grabă și s-au
finalizat în ultimele zile din septembrie 1838. De la renovarea clădirii
funalului, la restaurarea sistemului de aducțiune pentru furnal și halele
anexe, la montarea noilor roți hidraulice pentru intalatii, până la montarea
suflantei de tip Debreczeny, toate acestea au fost efectuate cu multă sârguință
și repeziciune pentru ca furnalul să poată fi pus în funcțiune pe data
15.11.1838. În următorul anul conducerea furnalului a acordat o deosebită
atenție atât modernizării procesului de producție, cât și la reducerea consumuli de mangal prin creșterea
parametrilor aerului insuflat. Pentru a pune și mai bine în valoare avantajele
creșterii temepraturii aerului insuflat în anul 1839 se aprobă de către
Tezaurariat un nou buget in valoare de 1333 forinți și 50 crețari pentru a
extinde clădirea cu 2.85 m. Încă un pas spre o modernizare acerbă a furnalului
de la Govăjdia a fost făcut în anul 1840 când s-a pus în funcțiune un preîncălzitor
de tip Calder. De asemenea, simultan s-au efectuat și teste de prăjire a
minereului în vederea creșterii valorii metalurgice a încărcăturii metalice,
fiind utilizat în acest scop gazul din furnal.
O premieră o constituie și construirea primei căi ferate înguste în anul
1841 pentru a îmbunătății transportul minereuluyi feros chiar la gura
furnalului. Această cale ferată avea lungimea de 246,8 m. Implementarea rapidă
a acestor măsuri de modernizare a făcut ca producția de fontă să crescă uimitor
de tare la Govăjdie. Pentru a vă putea face o idee, în anul 1840 se produceau
1492 tone de fontă, iar doi ani mai târziu, în anul 1842 pruducția acesteia
ajunsese deja la 1786 tone.
În cele din urmă, în perioada 1850-1860 furnalul de la
Govăjdia a suferit diverse renovări și îmbunătățiri constitutive. Anul 1871
este unul dintre anii de glorie ai producției de fontă, aceasta ajungând la 5605
tone. Opt ani mai târziu funalul suferă modificări majore. El a fost domolat,
iar apoi reconstruit cu pereți subțiri și cuvă liberă, iar vatra a fost
înălțată cu un 1 m, în timp ce diametrul gâtului s-a mărit și el cu 1,7 m.
Între anii 1881-1886 producția de fontă a variat între 4600-5700 de t/an,
urmând ca în perioada 1886-1888 furnalul să fie oprit, datorită crizei economice
majore. Anul 1889 este anul cel mai
important pentru producția de fontă, care își atinge astfel apogeul și ajunge
la 8800 tone. Începutul secolului următor aduce cu sine și revovări de amploare
pentru furnalul de la Govăjia. În anul 1903 se efectuaeză revovări de
proporții, iar volumul util este mărit cu aproape 50 m3
Anul 1919 vine cu o
surpriză pentru conducerea furnalului, Uzina de la Hunedoara trecând în
patrimonul statului român. De atunci și până în anul 1924 furnalul a mai
funcționat, ca mai apoi să fie orpit definitiv, el mai fiind utilizat doar
pentru experimente.
Din Inima Pădurenilor & Ținutul Pădurenilor - România
Furnalul de la Govajdia - Contructie și modernizare - Prima perioadă de exploatare - Renovarea - Materia primă și producția de fontă
Etichete: Din Inima Pădurenilor Furnalul De La Govajdia Obiective Turistice Obiective Turistice In Ghelar Obiective Turistice Tinutul Padurenilor Tinutul Padurenilor By Georgiana Balan
0 Comentarii