Prima perioadă de exploatare a furnalului de la Govăjdia

 

Furnalul de la Govajdia - Contructie și modernizare - Prima perioadă de exploatare  - Renovarea - Materia primă și producția de fontă


În luna aprilie 1810 Furnalul de la Govăjdia a fost pus în funcțiune, dar după  doar șapte luni și jumătate furnalul a fost orpit. În acest puțin timp de exploatare au fost produse 1380,7 tone de fontă, însă  creuzetul furnalului avea deja  uzuri pronunțate, iar cantitate de fontă  este suficientă pentru câteva luni de prelucrare în atelierele de afânare. În anul 1814 furnalul a fost repornit cu succes după rezidirea creuzetului, funcționând de acestă data șapte ani, până în anul 1821, în funcție de disponibilitatea mangalului furnalul a funcționat alternativ cu furnalul de la Toplița. Lipsa de mangal într-o perioadă de șapte ani a determinat o producție medie anuală de doar 638,7 tone. Mulți se întreabă poate, de ce această lipsă de mangal? Ei bine, aceasta se datorează  funcționării continue a cuptoarelor țărănești care pe lângă furnalele de la Toplița și Govăjdia, acestea consumând o cantitate destul de însemnată de mangal.

 

 Dacă ne uităm printre câteva dintre documentele din perioada  anii 1813 și 1818 putem trage niște concluzii legate de  avantajele industriale pe care le prezenta furnalul, și anume din furnal se puteau obține rezultate mult mai bune decât din cuptoarele țărănești și calitatea mangalului prelucrat și a minereului pregătit pentru topire nu a fost corespunzătoare. De asemenea, la Govăjdie s-a folosit limonită cu un conținut mai redus de calcar și silicat (H4SiO4) și cu un conținut de câteva procente de peroxid de mangan, pentru că manganul ajută la obținerea oțelului de cea mai bună calitate. Minereul provenit din Ghelari respectiv exploatările miniere de pe suprafața mai conținea și ceva urme de cupru și în plus din cauza calității și a fragilității minereului nu necesita coacere, iar conținutul de fier a fost de 40–42%. Mangalul tare de cea mai bună calitate a fost obținut din lemn de fag care au fost recoltați din împrejurimile Govăjdiei.

 

Avantajele industriale enumerate mai sus nu au fost însă suficiente pentru a păstra în circuitul de funcționare furnalul de la Govăjdie. Unele erori de proiectare a foalelor au făcut ca debitul aerului suflat în furnal a fost cam redusă astfel că exploatarea furnalului de la Govăjdia în comparație cu  furnalul de la Toplița. Un dezanvantaj major pentru furnalul de la Govăjdia îl reprezenta și  fontă cenușie produsă aici,  care nu se putea afâna la fel de ușor precum fonta albă produsă la Toplița.

 

Astfel, anul 1821 găsea furnalul oprit, care așa va rămâne până în anul 1837. Anii au trecut destul de aspru peste furnal și din păcate   toate utilajele, digurile, canalele pentru aducțiune și decantoarele pentru nisip au putrezit .  Canalele de aducțiune s-au colmatat și ele  și au fost invadate de vegetație. Toate acestea au făcut din perimetrul o simplă  ruină în timp ce topitoriile țărănești (două la Tulea și două la Nădrab) au funcționat fără oprire până în 1830 după care au fost oprite definitiv.


Autor: Georgiana-Mariana Balan 

Din Inima Pădurenilor  & Ținutul Pădurenilor - România




Furnalul de la Govajdia - Contructie și modernizare - Prima perioadă de exploatare  - Renovarea - Materia primă și producția de fontă


Etichete:      

0 Comentarii